Aștept, în camera mea;
E rece și pustiu.
Lumea e pustie și ea.
Dar eu? Eu ce să fiu?.
Oraș de carton, care
Se răspândește infinit,
O lungă simulare
Ce dispare subit
Atunci când realizez ce e.
-
Sunt spectator la propria viață,
Mă văd de la depărtare
Nu știu ce gândesc, ce urmează să zic
Sau cum să scap de acea stare.
Până când într-un moment,
Întorcându-mă la mine zâmbitor,
Îmi surâd în față și
Realizez -- sunt impostor.
-
O poartă uriașă ce-mi șoptește,
Să o deschid, că-i de ani grei
inchisă - văd apoi că nu e poarta,
Ci-i cineva - înăuntrul ei.
Refuz să o deschid
Și totul vine de la sine
Mă trezesc - "că-i doar un vis"
Și poarta e tot lângă mine.
CITEȘTI
Manifest Poetic
PoetryTeme pe care o să le găsești? De toate: de la religie la filozofii personale, la gânduri despre societate, la ideile mele despre scrierea poeziilor, vise și (semi)interpretarea lor, chestii de morală sau CU morală și în general orice îmi vine să scr...
