purgatorium

50 4 2
                                    

I
Sfarsit de lume,
Si singurul ramas sunt eu.
-
Pamantul - distrus,
Si responsabil nu mi-s eu
-
Singur in purgatoriu,
Nu pot sa trec in alta viata
-
Si au venit atunci la mine,
Sa judece ei in persoana
-
Dumnezeul cel crestin,
Si-a lui ispită Satană
-
II
Si cel dintai imi spuse clar,
Ca daca virtuos am fost
Ma va lua cu el in Rai
Sub aripa, in adapost.
Mi-a zis apoi sa ma intreb
Daca darnic am fost in viata
De-am ajutat pe cel sarman,
Sau celui trist dat-am povata.
S-a intrebat si el putin,
Cum de-s singur la judecata
Nici bun, nici rau incat sa trec
Intr-una sau in alta viata
Se intreba far de raspuns
Daca-i acum Atotstiutor
Caci observa ca a mea viata
N-avea trecut...nici viitor.
Cand era gata sa m-accepte
Din bunavointa sa de fier
Interveni si Luminatul
Si n-am plecat in Rai cu el.
-
III
Acesta imi vorbi frumos
Ca daca nevrute am comis
Si de ele n-am fost iertat
Raiul ma va fi omis.
Si nu parea amenintare.
Nici nu parea o invitatie,
Dar vazand ca nu ma stie
Avu instant o revelatie.
La fel ca primul sta si el
Si se intreba nedumerit
De ce nu-mi vede el pacatul
"Caci sigur am pacatuit!"
Acesta ma privi atent,
Si a simtit o greutate
Un fior rece, virulent,
Ce frica i-o pune in spate.
S-a mijit apoi lui Dumnezeu
Si-acesta il privi-napoi
Iar cand se-ntoarsera spre mine
Le-am vorbit cu glas greoi.
-
IV

Voi imi promiteti fiecare
Cate un viitor alternativ
Unul e bun, altul e rau
Si ambele-s superlativ.
Tu, aratand spre cel din Rai,
Imi judeci faptele de bine
Fara a gandi c-acolo-n spate
Moralitatea lor tine de mine.
Din inceput tu te gandesti,
Ca tind direct la Paradis,
Si-mi zici ce binevoitor esti
Ca ma iei chiar de nu mi-e scris.
Iar celalalt, ma uit la el,
Tu-mi zici acum prieteneste:
Ca ma iei tu, de El nu vrea
Dar prefacut si miseleste.
C-am pacatuit chiar de nu stii---
Ca nimeni nu e fara de pacat,
Ca sunt prejos si imperfect----
Iar tu te vezi Imparat.
Acum, la urma, aceia doi
Care ma judecau pe mine,
Stateau in fata mea mirati
Nu-i mai certase nimeni.
-
V

Iar cei doi m-au întrebat
"Tu cine esti, de ce nu stim ?"
Si mi-am intors atunci privirea
Grea si plina de venin.
-
Cu o voce fulger m-am răstit,
Curtoazia mă obligă,
"Sunt Moartea, după voi Eu vin,
De-acu-mi veți zice Rigă!"











Manifest PoeticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum