Masca de oțel

53 6 0
                                    

Tinerețea, masca incinsă de oțel
mi s-a lipit de față
N-am mai simțit în așa fel
că nu vedeam in jur nimic
Și ardea ca Soarele acel
odios cancer din oțel
-
A inceput să se răcească
O simțeam acum mai bine
Parcă deja era plăcut
N-o mai voiam jos de pe mine
Și-a început să-mi pară rău
că la-nceput n-am apreciat-o
-
Bucăți din ea încep să cadă
cu ea, la fel, bucăți din față
Aveam și amintiri cu ea...
Ea îmi era întreaga viață.
E dusă-acum, de tot.
Privesc la ea dulce-amar,
dar după ea nu mai frământ
căci văd că mi se pregătește
o nouă mască, de pământ...

Manifest PoeticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum