sau cum te-mpiedici singur

41 3 0
                                    

Stau așezat pe-o ramură
În marginea unei prăpăstii
Fructele nu le-ajung și
Le am nevoia.
-
Scârțâie aia ramură
Iar eu sunt greu
Tras de gând în jos mereu
Incertitudinea-i flamură
-
Să mă retrag?
Mă dau bătut?
Aș regreta întruna...
-
Să mă aplec?
Mă încumet oare?
Să nu cad în prăpastie...
-
M-aplec într-un final și iau
În mână zisul fruct
-
Că scârțaia, e adevăr,
Da-n mintea mea.
-
Și punct.

Manifest PoeticUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum