DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 9

CAPITOLUL 9

-Nu pot sa cred în ce lux trăiesc oamenii ăștia, spuse Donna. Uita-te la ce mobila au, ce bucătărie și baie, Doamne parca visez, și sper sa nu ma trezesc. Nu vreau sa îmi imaginez cum este casa lor, daca apartamentul în care nu sta nimeni arata asa.

-Donna, dacă i-ai întâlni pe strada nu ai zice ca sunt altfel decât noi.

-Da da, vezi sa nu, la ce mașini au și la cum sunt îmbrăcați. Crezi ca mama acestui băiat se îmbracă de la piață, cum o facem noi? Nu cred draga mea. Hainele cred ca i sunt făcute pe comanda și aduse direct acasă de către designeri. Ei trăiesc în alta lume, nu ca noi.

-Asa o fi, dar sufletul îl au la fel ca noi. Sunt oameni buni și blânzi. Poți găsi în ei prieteni adevărați, spuse Anne.

-Vad ca sunt oameni buni, dacă nu ar fi, crezi ca ne-ar fi dăruit toate lucrurile astea. De fapt ți le-au dat ție, dar ce ți-a venit sa ma iei și pe mine sa împărțim toată bucuria asta?

-Mama lui Andy nu a vrut sa fiu singura în perioada asta. Oricum am vorbit cu Ivone și o sa plec o vreme la ea în vacanta.

-Și cu mine ce o sa se întâmple? Ca doar nu o sa rămân aici singura. Apartamentul este al tău, eu am venit asa tam nesam.

-Nu, Donna, o sa ramai aici în continuare. O sa plătim chiria și vei locui aici. O sa lipsesc doar în vacanta de vara, și o sa ma întorc, nu vreau sa fug, nici nu am unde.

-Fuga nu este o soluție, copila, spuse Donna apropiindu-se de ea și luându-i mâinile în ale ei. Ca sa devii puternic trebuie sa înfrunți totul cu capul sus, nu trebuie sa fugi de el ca să îl uiți. Poți pleca la capătul pământului ca el tot cu tine va fi, îl porți în inima nu în minte și nu lângă tine. Probabil o sa îl uiți, sau poate ca nu. Asta depinde de sentimentele pe care vi le-ati împărtășit amândoi. Faptul ca pleci nu este rezolvarea problemelor tale. Poate o soluție ar fi sa vorbești cu el sa îl asculți, sa îl înțelegi.

-Ha, mulțumesc, Donna, ce sa zic mi-ai dat un sfat.... Donna eu nu vreau sa mai știu nimic de el, vreau sa îl uit și îți mulțumesc ca ma ajuți sa fac asta, spuse Anne sarcastic. Nu pot vorbi cu un om care mi-a trădat încrederea, nu pot, asta e. Nu vreau sa dau credit oamenilor care nu merita sa fie alături de mine. Nu vreau sa mai sufăr pentru mine. De acum încolo voi fi doar eu cea care contează și atât. Nu o sa îmi mai asociez fericirea cu nimeni, în afara de mine. Eu singura sunt fericita, în bula mea și atât. Oamenii sunt rai, nu știu sa facă pe alții fericiți. Mi-am pierdut încrederea în bărbați, mi-a fost de ajuns. Nu plec ca să îl uit pentru ca știu ca este foarte probabil sa nu se întâmple asta. Vreau sa ma detașez puțin de tot. O sa îmi fie dor de tine, atât simt doar.

-Bine draga mea, dar nu lasă ura sa îți controleze viata, și nu lua decizii importante la supărare, nu este tocmai ce trebuie. Și mie o sa îmi fie dor de tine.

Și o cuprinse în brate cu toată dragostea pe care i-o purta de când o cunoscuse.

-M-ai adus în mijlocul orașului și acum ma lași singura. Nici nu știu dacă ma pot descurca, eu eram învățată cu mahalaua mea, cu gesturile de acolo, cu vocabularul de acolo. Spuse Donna

-O sa te descurci, ești o femeie foarte inteligenta si te adaptezi la orice, zâmbi Anne făcându-i cu ochiul.

-Ehee parca ar fi și greu sa ma adaptez la asta, și Donna făcu o pirueta și arata totul împrejur.

Rasera amândouă. Viata era bună cu Anne, suferise prea mult, și acum o făcea dar cel puțin avea o slujba bună și o casa , și poate cu puțin noroc Andy era cel potrivit pentru ea, se gândi Donna fără sa mai spună asta cu glas tare pentru ca știa reacția Annei.