DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 27

CAPITOLUL 27

-Iubire, trezește-te! Spuse Josh încet privind-o cum doarme. Era o senzație extraordinara. Sa doarmă cu Anne în fiecare noapte, sa se trezească privind-o, sa ii simtă căldură corpului și mirosul, pentru astea ii mulțumea în fiecare zi lui Dumnezeu.

Se mutasera în Connecticut, Greenwich. Își cumpăraseră o casa aici acum o jumătate de an.

-Ziua ce mare a venit! Spuse el sărutând-o pe umăr. Avea pielea atât de catifelata. Se declarase de mult ca fiind dependent de tot ceea ce înseamnă Anne.

Ea zâmbi știind ce va urma. Azi era nunta lor. Se hatarasera sa facă acest pas acum un an când familiile lor se întâlnisera. Cu toate ca nici Anne și nici Josh nu își doreau un eveniment de amploare, părinții lor nu ii lăsaseră sa facă din nunta lor ceva obișnuit. Sara și Donna erau implicate total în ceea ce avea sa fie nunta anului la NY. Angajasera cea mai buna firma de aranjamente florale și catering din regiune. Inchiriasera cea mai frumoasa locație din Connecticut pentru eveniment. De muzica se ocupaseratatii lor.

-Acest eveniment trebuie sa fie mirific, splendit. Asa cum eu am doar un băiat și tu ai doar o fata, trebuie sa facem nunta asta cel mai frumos moment din viata lor. Spusese tatăl lui Josh la un moment dat. Și Maurice fusese de acord.

Acum erau însă amândoi în pat în casa lor. Josh insistase sa cumpere casa în acest loc de vis. Ii plăcea foarte mult zona și de cum a văzut casa s-a îndrăgostit de ea pe loc. Avea o veranda mare cu o zona de grătar în curte, în care se și vedea învârtit carnea, iar curtea plina de copii neastâmpărați și jucăuși nerăbdători sa mănânce. Ii plăcea viata de familie, iar gândul ca familia o va întemeia cu Anne ii făcea pielea de găină de atâta emoție și iubire.

După ce reușită sa se trezească Josh pleca la hotel sa se pregătească pentru ceea ce avea sa urmeze. Anne rămase acasă așteptând domnișoarele de onoare care se vor ocupa de ea. Trebuia sa mai vina și stilista și fata care se va ocupa de machiajul ei.

În 2 ore era gata și se afla deja în limuzina care o va duce la catedrala unde se va oficia casatoria.

Mașina opri în fata. Scările albe ale catedralei erau încadrate cu suporturi pe care tronau crini albi și trandafiri crem. Pe mijlocul lor era covorul rosu pe care Anne pași cu multa emoție. În dreapta scărilor o aștepta Maurice. Ii oferi bratul iar ea îl cuprinse tremurând.

-Sprijinate de mine Anne. De azi nu o sa te mai părăsesc niciodată. Arăți splendit. Mama ta ar fi mandra de tine. Esti o persoana care a luptat și a câștigat fiecare bătălie cu viata. Te admir și te iubesc din tot sufletul. Se apleca spre ea și o săruta pe frunte. Hai curaj. Josh ne așteaptă!

Urcara scările încet, iar în capătul lor se deschisera ușile de lemn frumos sculptate. Pasira în catedrala. Anne admise ca nici măcar nu avusese îndrăzneală sa visese la o asa nunta. Toți erau în picioare și o aplaudau. Aceeași crini și trandafiri erau peste tot în încăpere, iar mirosul lor o făceau sa visese departe. La capătul culoarului era Josh. Nu îl văzuse niciodată asa de frumos și asa de bine îmbrăcat. Costumul negru cu cămașă albastrul cerului ii scoteau ochii negrii în evidenta. Era drept, iar zâmbetul lui se largea cu fiecare pas al ei către el. Ea purta o rochie alba stil sirenă. Corsetul era de organiza pe care erau cusute mii de perlute mici albe care definea trandafiri. Aceleași perle se găseau și pe parte de jos a rochiei, și pe voal care era lung de 5 metri. Rochia se termina cu o trena lunga cât voalul care rămăsese la jumătatea încăperii. Era o prințesă iar când Maurice ii întinse mana ei lui Josh acesta o cuprinse și o săruta.

-Ești atât de frumoasă, iubito. Nici nu știu dacă te merit!

-Și tu arăți într-un mare fel, spuse ea, și crede-mă meritam fiecare moment din aceasta zi și din viata ce va urma sa o trăim împreuna.

Slujba începu. Dar cei doi admisera împreună ca nu erau prea atenți la ceea ce spunea preotul, erau pur și simplu fascinați unul de celalalt. Venise și acest moment la care Josh gândise înca de la prima vedere a Annei. O iubise în toate felurile posibile și știa ca doar cu ea își poate continua viata de familie.

Petrecerea avu loc în gradina casei mirilor. Era o casa micuța cu un singur nivel,insa gradina era super dimensionata. Avea un lac înconjurat cu o multitudine de trandafiri de toate culorile. În jur era pomi ornamentali și fructiferi. Covorul de iarba era pretutindeni. Casa și gradina erau tot ceea ce își dorea Anne și Josh de la viata. După zilele lungi de lucru și sătui de agitația orașului își dorea sa se retragă într-un loc liniștit înconjurați de natura.

Invitații erau la mesele lor râzând și socializand. Mirii erau mai mulțumiți decât niciodată. Andy și Ivone fuseseră lângă ei tot timpul și acum își ocupasera locurile de nași ai noului cuplu. La masa din stânga era Emir împreună cu familia sa. Dăduse curs invitației lui Anne și nu ii părea rău. Acum o vedea cea mai fericita.

-Cred ca e timpul pentru un toast, spuse Maurice. Vreau sa le urez multa fericire celor doi copii ai mei. Nu ma prea pricep la cuvinte dar sunt cel mai fericit ca v-am regăsit. Va iubesc!

- Eu promit ca o sa am grija de fiica ta. O sa o iubesc mai mult decât orice pe aceasta lume. Nu îmi vad viata fără Anne și cred ca mulți dintre voi știți asta. Suntem făcuți unul pesntu altul. Și unul fără altul nu avem sens. Te iubesc, Anne!

Anne ridica un pahar de șampanie și continua cu discursul.

-Sunt foarte fericita sa va am pe toți lângă mine în aceasta zi. Fiecare îmi amintiți de o perioada a vieții mele și niciodată nu am sa va uit pe vreunul. Va mulțumesc tuturor ca ați venit sa fiți părtași iubirii mele cu Josh. Ii mulțumesc Ivonei pentru ca este cea mai buna prietena a mea, ii mulțumesc lui Andy pentru ca mi-a dat aripi sa zbor atunci când credeam ca voi fi la pământ pentru totdeauna, ii mulțumesc lui Emir și familiei sala ca au avut încredere în mine și m-au răsplătit asa cum nu mi-aș fi imaginat vreodată, ii mulțumesc tatălui meu și Donnei pentru tot ce au făcut pentru mine, Larei ii mulțumesc și ei pentru ca a avut răbdare sa ma asculte. Le multumesc socrilor mei ca au avut curajul sa imi dea o a doua sansa.Va mulțumesc tuturor dar cel mai mult ii mulțumesc lui Josh pentru dragostea pe care mi-o poarta și mi-o arata în fiecare zi. Ca răsplată a aceste iubiri vreau sa ii fac un dar, și va rog pe toți sa priviți spre ecran.

Pe peretele case se reflecta o imagine neclara la început. Doamnele inteleasara primele despre ce era vorba și începură sa aplaude cu putere. Josh se dezmeticit greu dar văzu cum pe perete se reflecta o ecografie cu un punctulet mic și negru. Nu avu putere sa spună nimic doar arata cu degetul și se uita spre Anne cu ochii scăldați în lacrimi. Emoția pe care o trăia era prea mare sa se mai poată exprima în vreun fel. Vor avea un copil și acest gând îl făcea sa simtă ca iubirea lui fata de Anne este mult prea mica fata de ceea ce ar merita. Într-un târziu reușii sa ingaime:

-Vom avea un copil? Se uita în ochii ei și știu răspunsul fără ca ea sa scoată o vorba. Despre asta era vorba. Ei nu mai aveau nevoie de cuvinte pentru a comunica. Ei ajunseseră în stadiul în care se înțelegeau din priviri, din gesturi, din zâmbete.

Anne admise ca da și în momentul acela Josh o îmbrățișa, o ridica în brate și o purta ca pe o adevărată prințesă. Era prințesă lui. Tipa de fericire ca o iubește și ca vor avea un copil de parca nimeni nu luase parte la ceea ce se petrecuse cu câteva clipe în urma.

Fericirea, fericirea se citea pe chipul lor.

-Te iubesc Anne!

-Și eu te iubesc Joshua!

SFARSIT