Capitolul 22

61 3 0
                                    

CAPITOLUL 22

-Nu știu dacã este bine ceea ce faci! Poate ar fi bine sa te mai gândești! Spuse bãrbatul care stãtea pe locul din dreapta al mașinii lui Harry.

-Este doar ceea ce îmi doresc, rãspunse Harry. Este a lui și va trebui neapãrat ca în seara asta sa fie și a mea. Am urmãrit-o mai bine de jumãtate de an, sunt foarte apropiați, este imposibil sa fie doar prieteni, cu toate ca nu vrea sa recunoascã asta nici unul dintre ei, sunt iubiți. Iar eu voi avea nemãsurata plãcere de ai despãrți într-un mod cum nici unul nu vor gândi. În sfârșit a venit vremea rãzbunãrii, și este mai dulce decât mierea.

Ochii diabolici ai lui Harry îl speriara pana și pe interlocutorul lui. Se dezlãnțuise iadul în sufletul lui și de câteva luni nu se gândise decât la rãzbunarea pe care o aștepta încã din liceu. Acum venise momentul sa își ia revanșa și asta îl fãcea mai fericit ca niciodatã. În trecut avusese mai multe conflicte cu Emir, toate pornite de la neputințã de a fi ca el. Un bãiat simplu venit din Europa, dintr-o tara uitata de lume reușise sa ajungã în 2 ani printre cei mai mari transportatori din SUA. Ii încurcase afacerile când pe toate camioanele instaleze sisteme de siguranțã și securitate și din aceasta cauza era cât pe ce sa facã închisoare. Harry știa ca se ocupa cu lucruri necurate, știa ca nu era bine sa fure, știa ca nu era bine sa consume alcool și droguri dar de când rãmãsese singur, direct rãspunzãtor de fratele lui mai mic, nu știa cum sa câștige banii mai ușor.

Viata nu fusese bunã cu el și decisase ca nici el nu avea sa fie bun cu ea. Tatãl lui intrase la închisoare dupã ce se incarduise cu niște oameni dubioși. Îl scosesera țap ispãșitor pentru dispariția unor obiecte și intrase la închisoare mai mult nevinovat. Dupã câteva luni murise în condiții suspecte, dar familia știa ca cineva îl ucisese pentru a nu spune adevãrul. Mama lui Harry nu putuse indura aceasta nedreptate și se îmbolnãvire grav de o boala necunoscuta de medici și nevindecabila prin nici un tratament, astfel ca în mai puțin de un an Harry și David își pierduserã ambii pãrinți.

Harry rãmãsese stâlpul familiei, al fratelui sau, și era disperat de aceasta situație în care nu știa cum sa se comporte. Cu toate ca și el avea o vârstã frageda si-a luat angajamentul ca va avea grija de fratele sau cu 3 ani mai mic,dar nu putuse face fata. La 17 ani se apucase de droguri și intrase în cercuri dubioase. Șeful clanului în care intrase ii vãzuse potențialul lui în a șofa și știa ca va face din el un om de încredere. Asa și fãcuse. Ajunsese printre liderii celor din strada, iar când șeful lor avea de planificat un nou jaf, Harry era primul anunțat. Ajunsese cel mai bun în jafurile din trenuri si camioane și asa își câștigase respectul. Reușise sa își cumpere o casa frumoasa, mașini puternice și sa ii ofere lui David o viata frumoasa, fãrã a-l lasã pe acesta sa afle mai multe informații despre ceea ce fãcea el. David doar bãnuia și știa ca atunci când va împlini o anumita varsã va fi și el recrutat în aceasta afacere palpitanta.

În acea perioada îl cunoscuse pe Emir și îl invidia pentru tot ceea ce avea și el nu, și mai ales pentru familia lui. Cu toatã invidia pe care i-o purta știa ca era un om bun și nu vrusese sa participe la nici un jaf dat cu camioanele lui. Nu i se pãrea corect sa jefuiascã un om a cãrui munca o cunoștea. Cu cei pe care nu ii cunoștea era alta treaba. Ii fusese loial pana la un moment dat când iubita lui Harry îl pãrãsise și știa ca ii fusese suflata de Emir. Atunci se dezlãnțuie iadul și așteptase momentul rãzbunãrii mulți ani, pentru ca își dorea sa fie totul perfect.

Acum era în mașinã și urmarea cum angajații ieșeau din clãdirea de peste drum. Știa ca Emir va fi prins, de oamenii lui, în trafic. Plãnuise totul și nimic din ceea ce el nu vrea nu avea sa se întâmple. Acum era momentul ca și Emir sa sufere asa cum fãcuse el. Ii furase tot ce-i era mai drag, toatã liniștea, tot echilibrul din acel timp. Acum trebuia sa plãteascã, și o va face cu vârf și îndesat pentru ca timpul trecuse și dobânda se acumulase și ea.

DORINTA DE A INVINGEUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum