DORINTA DE A INVINGE

Capitolul10

CAPITOLUL 10

Desi Andy o convinsese sa își cumpere un bilet la clasa 1, călătoria cu avionul fusese un coșmar. Frica pe care o simțise atunci când erau mici turbulente o făcuse chiar sa prețuiască viata mai mult ca pana atunci. În momentul în care cobora pe scara avionului, la sfârșitul cursei, nu se putea gândi decât ca momentan totul trecuse, pentru ca peste doua luni și jumătate urma runda a 2a de teroare. Ii mulțumi lui Dumnezeu ca scăpase cu viata si ii povesti lui Ivone tot ce plătise. Aceasta însă nu se putea opri din ras..

-Anne, draga mea, totul este normal. Exista zonele cu turbulente dar asta nu înseamnă că viața îți este pusa în pericol. Eu merg foarte des cu avionul, știi doar, și nu mi s-a întâmplat niciodată nimic... Vezi doar.

-Eu vreau sa trăiesc în tara mea sa nu fiu nevoita sa circul cu avionul, nu cred ca voi depăși aceasta frica niciodată,spuse Anne.

Ivone rula cu masina pe strada aceea mare cu 6 benzi pe sens apoi, iesi de pe autostrada si intra in oras.Totul era mirific, altfel ca in SUA.Dupa o jumatate de ora in care fusesera prinse in aglomeratia creata de ora de varf a Londrei coti și se încadra pe o străduță mai îngusta încadrată de copaci verzi și flori ornamentale înalte. Anne era furata de peisaj, de casele care se ivisera, de blocurile acelea scunde cu fațadele din cărămidă maronie. Nimic nu semăna cu America, parca nici cerul nu era la fel. Norii albi se perindau deasupra ei iar adierea vântului aducea o mireasma de apa sărată,si cu toate astea era foarte cald afara.

-Mai avem puțin și ajungem, sper sa îți placa! Spuse Ivone

-Deja îmi place, spuse Anne cu glasul stins parca sa nu deranjeze natura care se dezvăluie în fata ei.

În jumătate de ora erau în fata casei înaltă de doua nivele.Anne se uita în jur și observa ca toate casele erau construite de tip duplex. Și zâmbi la gândul ca într-o zi s-ar putea rătăci aici. Casa era foarte primitoare. În living-ul spațios era o canapea mare îmbrăcată în catifea verde închis,in fata ei era o măsuță de lemn culoarea mahonului. Șemineul din mijlocul încăperii însă, făcea toți banii. După o arcada făcută în perete se ascundea bucătăria unde toată mobila și electrocasnicele erau de culoare neagra. Pereții în achimb erau voptiti în alb. Scările din lemn cu balustrade din fier forjat dădeau impresia ca în curând de la etajul superior vor cobora lorzi și domnite îmbrăcate în rochii lungi și largi de prințese. Annei ii plăcea enorm casa, era super moderna dar cu un aer antic totuși. Tot timpul fusese atrasa de lucruri frumoase dar vechi.

-Wow, casa asta este superba. Zise ea într-un final.

-Aceeași părere au avut-o și părinții mei când au cumpărat-o. Știi ca tatăl meu este ambasador și este nevoit sa stea mai mult aici decât acasă. Eu vin la ei doar în vacanta, sunt practic singura pe tot parcursul anului. După facultate însă as vrea sa ma stabilesc aici. Casele lui sunt plătite de guvern. Dar asta i-a plăcut atât de mult încât a cumpărat-o imediat.

-Ești un copil privilegiat! Spuse Anne, zâmbind.

-S-o crezi tu. Părinții îmi lipsesc foarte mult, iar acum de când cu Andy nu mai știu unde sa ma împart. El nu o sa plece niciodată din SUA, iar eu vreau sa ma stabilesc aici. Îl iubesc foarte mult dar nu știu cât o sa reziste o relație la distanta.

-Stai, stai, stai... Ce tot spui tu aici? Ce se întâmplă pe la spatele meu? Lucruri de care eu nu știu nimic, se pare. Ehe draga mea se pare ca ai multe sa îmi povestești.

-Asa este, sunt cu Andy de ceva timp, dar nu ți-am spus nimic. De fapt totul s-a întâmplat asa de repede, sau încet nici nu știu... De fapt fără sa ne dam seama. Petreceam foarte mult timp împreună de cand tu erai cu Josh, ieșeam împreună uneori. Ne-am dat seama ca ne potrivim și într-o seara Andy a făcut pasul mult așteptat de mine, m-a sărutat. Am crezut ca este doar un sărut nevinovat de noapte bună dar a doua zi mi-a trimis un mesaj foarte intens și mi-am dat seama ca ar vrea o relație serioasa cu mine. I-am spus ca în vacante eu nu pot fi acolo cu el și mi-a spus ca tine la mine indeajuns sa aibă răbdare ca eu sa ma stabilesc acolo lângă el. Este foarte răbdător, foarte romantic...

-Cine, Andy, romantic? Despre care Andy vorbesti tu aici draga mea? De colegul nostru Andy?

-Da știu ca nu pare, dar asa este. Sincer și pe mine m-a cam luat prin surprindere dar mi-a plăcut, ce sa spun... Zise Ivone zâmbind

Fata ei radia de fericire. Se vedea ca este îndrăgostită și ca trăiește o poveste de dragoste foarte frumoasa. Andy era un băiat extraordinar. Anne ii spunea de multe ori ca este perfect, iar acum auzind ce ii povestea Ivone își dădu seama ca nu se inselase. Singurul în privința căruia se inselase era Josh, din păcate.

-Acum spune-mi de tine, Anne. Ce se întâmplă cu tine, cum ești?

-Hm, ce sa se întâmple, sunt bine nu vezi? Trăiesc!

-Vad ca trăiești, dar nu trăiești cum vrei tu. Povesteste-mi!

-M-am despărțit de Josh exact când era sa fim împreună pentru totdeauna. Asta este! De fapt trec greu peste asta, nu ma pot obișnui cu ideea, încă mai cred ca o sa între pe ușa sa ma îmbrățișeze.

-Ceea ce trăiești este greu, dar o sa treacă.

-Nu, nu va trece. Nu va trece niciodată pentru ca îl iubesc prea mult sa vreau sa treacă. Ii simt prezenta lângă mine, ii simt mirosul, simt ca o iau razna când de fapt el este lângă alta.

Ochii Annei se umplura de lacrimi iar lacrimile ii udara obrajii în scurt timp. Plângea în tăcere, suferință din interiorul sufletului ei se revarsă în exterior. Pentru prima data Anne recunoscu ca nu mai poate trai asa, nu fără el. Ofta de câteva ori iar trăirile erau atât de diferite. Trecu cu ușurință de la dragostea pe care i-o poarta la ura cu care își amintea de ceea ce el facuse ca ei sa se despartă, iar în cele din urma la neputință de a rezolva situați în care se afla.

-A venit la aeroport, spuse Anne cu glas stins. M-a ținut strâns în brate, l-am simțit vibrând lângă mine, l-am sărutat. Nu ii pot rezista inimii mele. L-am privit în ochi și i-am mai promis o șansă, dar sincer nu ma pot opri pana nu va suferi și el ca mine.

-Tu crezi ca el este bine? Întreba Ivone.

În mintea lui Anne se declanșa un război teribil. Nu ar fi rezistat dacă ar fi știut ca și el trecea prin ce trece ea acum. Ei nu meritau asta.

-Anne aici o sa te mai liniștești. Calmează-te și gândește-te ca dacă el va fi sa fie al tău va fi. Eu asa gândesc.

-Oare am altceva de făcut? Doar asta mi-a mai rămas sa ma gândesc, ca totul va fi bine.

Urma o noapte ca între fete, comandara pizza și se uitara la un film de comedie. Ajunseră la concluzia ca nici una din ele nu ar fi rezistat la vizionarea unui film romantic. După film fiecare pleca în dormitorul ei gândindu-se fiecare la ce își dorea cel mai mult. Maine va fi o noua zi.

Telefonul Annei suna, îl lua și citi mesajul :Știu ca poate dormi dar vreau totuși sa îți spun noapte bună! era de la Josh iar asta o făcu sa adoarmă cu zâmbetul pe buze.