DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 23

CAPITOLUL 23

Trecuse mai mult de o luna în care Emir se zbatuse ca pozele de la incidentul cu răpirea sa nu apară în media. Trebuie sa plătească mult și sa apeleze la avocații lui cei mai buni pentru a-i convinge pe reporteri sa nu le dea numele în presa. Toată SUA era îngrozită de ceea ce se întâmplase la New York. Oamenii credeau ca trăiesc în vremuri liniștite dar asta ii făcuse sa își schimbe părerea. Știrile se dăduseră, în presa, la TV, apăruseră pe internet, dar niciunde nu erau poze și nici numele rapitorului sau rapitilor. Emir avusese grija de asta.

Pentru Harry consecințele faptelor sale au fost dure, se alesese cu 3 ani de închisoare cu executare, cu toate ca Emir și Anne nu depusesera plângeri, mai mult de mila lui David. Justiția hotărâse ca fuseseră prea indulgenți cu el și de aceea ii dăduse pedeapsa minima.

Emir terminase cu licență. Își luase diploma de avocat și nu își mai dorea sa rămână în SUA.

-Va trebui sa plec, la sfârșitul verii, ii spuse el Annei.

-Chiar trebuie?

-Da, tatăl meu are nevoie de mine în Londra. Voi mai veni aici în vizita.

-Ce se va întâmpla cu afacerea ta cu camioane? Întreba Anne

-Vreau sa vând tot, dacă ma întorc voi veni ca turist nu ma leagă nimic de SUA. Familia mea este in Europa. De fapt m-am gândit mai bine o vreme și vreau sa ma întorc în Turcia. Nu îmi place Anglia deloc.

-Voi veni în vizita, îți promit. Și în legătură cu compania, vreau sa o cumpăr eu. Îți dau banii înapoi, cei pe care mi ia-ți dat.

-Nu i-ai investit în nimic pana acum? Întreba Emir

-Nu, nu am îndrăznit. Nu am crezut nici o clipa ca sunt ai mei.

-Nu i-ai cheltuit nici măcar atunci când credeai ca te voi omora? Întreba Emir amuzat.

-Cred ca am exagerat în unele momente, în sufletul meu nu am crezut niciodată ca ma vei ucide. Îmi doream doar sa te enervez sa vad cum vei reacționa. Atunci am văzut ca tu de fapt vrei sa ma protejezi, în nici un caz sa ma ucizi. Îți mulțumesc pentru asta! Spuse Anne și se ridica de pe fotoliul în care se afla mergând spre el și îmbrățișându-l. Îmi pare bine ca te-am cunoscut.

-Am bilet pentru săptămâna viitoare, spuse el desprinzandu-se.

-Asa repede?

-Da, asa repede. O privi în ochi. Și mie îmi pare bine ca te-am cunoscut. Și îmi pare rău că inima ta mai bate încă pentru acel, Josh. Ești minunata și îmi doresc sa fii bine.

Nu este greu sa te despărți de o femeie pe care o iubești și despre care știi sigur ca nu va fi a ta. Emir stiuse ca nu poate trai la infinit lângă Anne în condiții de prietenie. Nu își va găsi o alta fata fiind în prezenta ei, deoarece pe toate le compara cu ea. Nu ii plăcea deloc senzația de amăgire, știa ca ea îl iubea pe Josh, și nu își dorea o relația cu nimeni altcineva. Pentru el era mai bine sa plece. Cu Anne va rămâne prieten, asa cum trebuie sa fie. Asta îl mulțumea.

Joi erau deja la aeroport. Nu avea prea multe bagaje. Faptul ca pleca nu îl făcea foarte fericit, dar de când venise știa ca asta se va întâmpla la un moment dat.

-Ne-am cunoscut într-un aeroport, și acum ne despărțim tot în unul, spuse Anne.

-Da, ironia sortii. Atunci am venit eu după tine, acum tu după mine. Spuse Emir zâmbind. Sa ai grija de tine. L-am pus și pe Tao în garda, este paznicul tău.

-Nu este nevoie. Ma descurc singura, știi doar.

Despărțirile nu sunt frumoase. Și chiar dacă nu erau iubiți Anne și Emir se apropiasera foarte mult. Simțeau amândoi ca lasă o bucățică din ei în acel aeroport. Îl văzu cum urca în avionul lui. Ii făcu cu mana. Anne îl privi de la fereastra cum se îndepărta. În urma avionului nu mai ramase decât o dara alba de fum. Oftă din tot sufletul. Nu îl iubea pe Emir dar ținea la el foarte mult.

Dacă eu ma simt atât de rău doar pentru ca a plecat un amic, dar oare cum s-a simțit Josh atunci când am plecat eu și nu m-am mai intors.Oare ce a fost in inima lui cand a venit la aeroport sa ma astepte si eu nu eram nicaieri?Atat de cruda sunt incat atunci nu m-a mai interesat nimic?El ma iubea atunci si sunt sigura ca ma mai iubeste si acum, pentru ca si eu il iubesc.Nu am sa mai las lucrurile neterminate niciodata in viata mea, consider ca fiecare dintre noi are nevoie de o explicatie, chiar daca acea explicatie nu ne convine , ea trebuie data!

Lacrimile ii invadarea ochii și se prelinsera tăcute pe obraji. Asta știa sa facă cel mai bine, sa plângă și sa sufere în tăcere, fără a deranja pe nimeni. Poate ca asta era cel mai mare defect al ei, se obisnuise singura si nu dorea sa imparta nici fericirea si nici tristetea cu nimeni.

Ajunse acasă și își făcu un dus cald liniștitor. Se întoarse în dormitor și ii scrise un mesaj lui Josh. Aștepta o vreme dar nu primi răspuns. Cred ca totul s-a terminat! gândi ea. Își mai vorbisera banalități dar nu prea des. Și niciodată nu scrisese ea prima, doar răspundea. Probabil s-a saturat sa aștepte și el. Are dreptul sa își refacă viata cu cine vrea. Poate nu a fost sa fim împreună.

O durea nespus concluzia la care ajunsese, dar viata o calise asa de mult încât era destul de puternica pentru a trece peste orice. Nu avea destul sânge rece pentru a-și ucide propriile sentimente dar nu avea decât sa trăiască asa cum viata i se așterne. Cruda, nemiloasa și nespus de reala, asta era viata pentru ea.