DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 21

CAPITOLUL 21

Anne încă avea respirația tăiată de la ceea ce trăise cu câteva minute în urmă. Nu ii venea sa creadă ca sentimentele ei erau mai vii decât se aștepta. I se făcu greață la gândul ca ar putea sa ii dea o șansă lui Emir, îl iubea pe Josh mult prea mult ca să poată oferi șanse altor bărbați. În plus vorbise cu acesta și înțelesese ca nu e disponibila momentan, dar acum realizase de fapt ca nu va fi disponibila niciodată. Când intrase în casa se gândea sa facă un dus și sa doarmă dar nimic din asta nu ii mai rămăsese în minte. Renunță la dus doar din dorința de a nu scapă de parfumul intens a lui Josh care ii rămăsese impregnat în piele, iar asta o făcea sa se simtă atât de bine.

Era în pat de ceva vreme dar nu putea închide ochii, era mulțumită de explicațiile lui Joshua, era pentru prima data când ii spunea asa și ii plăcea atât de mult. Se invinovati ca nu îl ascultase atunci când era momentul, poate dacă o făcea acum era lângă el, nu singura prin lume. Avea multe întrebări la care nu găsise răspunsuri dar știa ca timpul va rezolva totul și se ruga ca răspunsurile sa fie date înainta ca întrebariile sa fie uitate. Știa ca nu este femeia care are nevoie de un bărbat pentru a învinge, dar închizând ochii și văzând privirea lui Joshua era convinsa ca este femeia de care un bărbat are nevoie pentru a merge mai departe in viata. Era într-un fel liniștită și împăcată cu tot ceea ce se întâmplase în seara asta, știa ca timpul nu o face sa uite persoanele pe care le iubește ci doar o face sa găseasca rezolvare la problemele care i-au despărțit.

Nu atipise deloc toată noaptea, gândul și dorul de Josh o ținuse mai treaza decât cafeaua. Adrenalina de seara trecuta era mai scăzută și în corpul ei se instalase un sentiment de liniște. Bine ca era duminica, altfel nu ar fi făcut fata unei zile de munca. Maine începeau cursurile într-o universitate noua și avea emoții. I se părea chiar obositor sa cunoască oameni noi, sa se împrietenească, sa fie drăguță. Nu își mai dorea decât sa termina facultatea, sa fie liniștită, sa fie singura. În cursul zilei o sunase pe Donna și o invitase la ea săptămâna viitoare. Donna acceptase cu plăcere invitația. Primise câteva mesaje și de la Emir care își dorea sa o scoată la restaurant sa ia masa de prânz, dar ea refuzase elegand spunând ca vrea sa se pregătească pentru luni. Ajunseseră însă la concluzia ca va trece mâine sa o ia în drum spre scoala, vor merge împreună. Nu primise însă nici un mesaj de la Josh, nu știa dacă plecase din oraș sau mai era încă acolo. Sunase chiar la câteva hoteluri și aflase de la unul ca domnul pe care îl cauta părăsise hotele ieri dimineață și nu se mai întorsese. De aici ajunsese la concluzia ca plecase direct în Boston. Restul zilei lenevi. Nu vru decât sa stea cu ochii închiși deoarece imaginea care nu ii dispăruse din minte ii făcea atât de mult bine.

A doua zi însă se simți mai responsabila. După dusul de dimineață și micul dejun puse pe ea o pereche de jensi, un tricou negru simplu nu foarte mulat și nici foarte lung, își prinse parul în coada de cal și aștepta ca Emir sa vina. Când acesta suna la ușa se repezi sa ii deschidă. Nici el nu era îmbrăcat atât de office dar era un pic mai elegant ca ea, studia dreptul și asta îl făcea mai responsabil în ceea ce privea vestimentația, în plus el era în ultimul an, aproape avocat, asa ca trebuia sa își asume unele riscuri. Anne își încalta pantofii sport negri își lua geaca de piele din dulap, rucsacul tot din piele neagra și era gata de plecare. Emir o privi din cap pana în picioare

-Ma omori cu simplitatea ta! Spuse el râzând.

-Merg la școală, ce vrei? O rochie de seara? Ii răspunse ea zâmbind.

Ajunși în parcarea universității coborâra din mașină și câțiva băieți care părea ca îl cunosc pe Emir, se apropiata.

-Ai fost cam scump la vedere vara asta? Ai fost în Europa? Întreba unul din ei.