DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 13

CAPITOLUL 13

-Alo,domnule,suntem terminați! Se auzi o voce disperată în liniștea nopții.

-Ce naiba ai de ma deranjezi la ora asta? Ați înnebunit cu toții? Nu mai pot dormi liniștit! Sper ca s-a întâmplat ceva cu adevărat serios de te-ai permis una ca asta. Spune-mi ce este!

-Domnule Akif tocmai am aflat de la paznicul nostru ca toată clădirea este înconjurată de politie, domnule, se pare ca vor face o razie în toate birourile pe care le avem acolo! Spuse vocea din spatele receptorului. Ce sa facem domnule, ce sa facem?

-Cum spui în ultimul moment ca se face o razie acolo incompetente, de ce te plătesc, de ce te-am trimis la scoli și te-ai dat de-al lor! Nu ca să ne aperi pe noi. Cum ai aflat tu ultimul de aceasta razie! Ești un nenorociț împuțit, roagă-te sa nu fie găsit nimic compromițător acolo ca altfel ai dat de dracu. Și tu și familia ta de jegoși.

Akif se ridica din pat dintr-o mișcare și tot dintr-o mișcare se îmbracă. Acum era în biroul lui impunător de la etajul 1 al casei și nu știa ce trebuie sa facă. Toată munca lui și riscul lui de pana acum erau în zadar, totul se va nărui pana dimineața, ca un vis frumos, și el va trebui sa plece înapoi în Turcia la fel de sărac cum a venit. Asta dacă va mai putea scăpa de legea Angliei care era foarte stricta când venea vorba de furtul din banii statului. la naiba cu noi toți, asa îți trebuie Akif când iei lângă tine toți incompetenții și vrei sa ii faci oameni. Cat ai fost singur a fost bine, sa te vad de acum în colo ce vei face. Cum vor trai copiii tai într-o lume de mizerie pe care ei nu o cunosc, cum te vei putea uita în ochii soției tale și ii vei spune ca ai pierdut totul într-o noapte.

Neștiind ce altceva sa facă, puse mana pe telefon și suna economistul. Dacă avea sa se teama de ceva doar acest om avea sa îl lumineze de cele întâmplate.

-Bună dimineața Mehmet, scuză-mă ca te deranjez la ora asta, dar trebuie sa ne întâlnim urgent. Vino la mine, te aștept.

Închise telefonul pe care ii venea sa îl azvârle pe fereastra dar nu făcu asta, conștient fiind ca ii va mai trebui în noaptea asta, asa ca puse mana pe măsuță mica de lemn din mijlocul camerei și trase jos tot ce se afla pe ea, o vaza, câteva cărți, o scrumiera din clistal, toate sa facura țăndări când luară contact cu podeaua.

Soția lui auzi zgomotul și se trezi speriata, observa absenta lui în pat și fugi în birou, pentru ca își dăduse seama ca de acolo veneau zgomotele. Întra pe ușile frumos sculptate iar peisajul văzut era dezolant. Cioburile se imprastiasera pe toată podeaua iar Akif se uita în gol, absent de ceea ce era în jurul lui.

-Akif, iubitule, ești bine? Ce s-a întâmplat?

În ușa apăruse și Emir, băiatul cel mare al celor doi și Cansu, fata cea mica.

-Sunt bine, sunt bine, spuse el ridicând mana în semn de liniștire al celor trei.

-De ce ești aici, întreba soția lui? Ai probleme cu compania? Vorbește cu noi, te rog.

-Sunt unele probleme dar nu este nimic de nerezolvat, stai liniștită, nu exista problema care sa ma înfrângă pe mine. Mergeți la culcare, în curând va veni Mehmet și vreau sa vorbesc cu el între 4 ochi.

Soția o lua pe Cansu de mana și o îndruma spre ușa, stia în sufletul ei ca ceva grav se întâmplase, dar nu avea sa întrebe acum pentru ca Akif nu i-ar fi răspuns oricum.

-Emir, tu ramai. Se auzi vocea răgușita a lui Akif în urma lor.

După ce doamnele inchisera ușa în urma lor Emir reuși sa intrebe