DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 16

CAPITOLUL 16

În dimineața următoare se trezi însă cu gândul la Anne. O suna fiind sigur ca este treaza dar aceasta nu răspunse, de fapt telefonul nu suna deloc, era închis. Cauta numărul lui Ivone și o suna pe ea.

-Bună iubire, ce faci? Întreba Andy.

-Ma plictisesc, de când a plecat Anne nu îmi mai găsesc locul. Am schimbat biletul de avion și vin și eu săptămâna asta. Nu îmi place singura.

-Ivone, Anne a plecat din Londra, dar Josh mi-a spus ca nu a ajuns. Ieri a așteptat-o la aeroport și nu a venit. Am sunat-o și nu are telefonul deschis. Ce se întâmplă oare?

-Andy, dragule, nu ma îngrijora. Anne nu a vrut sa fie dusa la aeroport, s-a dus singura. Cum nu a ajuns acolo? Ești sigur.

-Spun doar ce mi-a spus Josh. O sa mai verific stai liniștită. Te anunț dacă aflu ceva.

-Bine iubire, încerc sa o mai sun și eu, spuse Ivone.

În orele ce urmara Andy suna peste tot pe unde ar fi putut fi Anne. Aceasta însă, nu era de găsit. Ce s-o fi întâmplat oare cu ea? Cred ca a vrut într-adevăr sa fuga de toți, astfel nu se explica ce se petrece aici

Andy ajunsese la birou dar nu era liniștit deloc. Lara întra și îl văzu atât de abătut.

-Ce ar fi sa sunam la compania de zbor și sa vedem dacă a venit acasă sau nu? Zise ea

Andy forma numărul și suna imediat.

-Alo, bună ziua! Sunt Andrew Connor. Vreau sa știu dacă la zborul de ieri ați avut-o ca pasager pe Anne Stuard?

-Imediat domnule Andrew, verific. În casca telefonului se auziră niște bătăi în tastele unei tastaturi și la scurt timp, din nou vocea dispecerul, nu domnule, nu a fost pasager. La nici un zbor de săptămâna aceasta nu a fost un pasager cu acest nume,cu toate ca avea biletul rezervat la noi.

-Bine, va mulțumesc! Spuse Andy scurt. Apoi către mama lui, unde naiba s-a dus fata asta? De ce se comporta asa cu noi, parca zicea ca suntem ca si familia ei.

-Stai, Andy, nu gândi asa pana nu știi ce sa întâmplat cu adevărat, îl calma Lara. Lasă-mă sa sun în Londra. Poate vom avea noroc sa primim ceva informații.

Aceasta suna și cineva răspunse cu un accent pe care deabia îl înțelegea.

-Bună ziua, doamna! Sunt Lara Connor si as avea nevoie de o informație dacă puteți sa mi-o oferiți. Vocea din capătul celalalt părea amabila asa ca ea continua. O ruda foarte apropiata mie cred ca s-a pierdut în Londra. Trebuia sa urce în zborul pentru Boston, ieri, dar din păcate nu a ajuns. Mi-ați putea da informații despre o persoana pe nume Anne Stuard

-Știți ca nu putem da informații despre persoanele care intră sau ies din aeroport? Îmi pare rău dar nu va pot ajuta. Pot sa va spun doar dacă la cursa Londra-Boston a fost aceasta persoana.

-Eu știu ca nu a fost, pentru ca ar fi ajuns acasă pana acum. Va rog, sunt foarte îngrijorată, este a doua ei cursa cu avionul și îmi este teama sa nu fi greșit și sa fie în alta parte. Va rog!

-Bine doamna verific imediat dar nu prea este legal ce fac. Am găsit, da. Aceasta persoana a plecat peste ocean cu un avion privat. Cursa a fost Londra-New York, dar știți cum este cu cei privați pot pleca oriunde.

-Va mulțumesc, mult. O zi buna!

Lara închise telefonul și se uita uimita la Andy.

-A plecat cu un avion privat în New York. Ce ar putea cauta acolo?

-Avion privat? Ce sa caute Anne într-un avion privat?

În acel moment ușa se deschise zgomotos și întra Josh.

-Despre ce vorbiți aici? Chiar nici voi nu știți unde este Anne? Nu m-ați mințit? Asta este și mai grav. Ce s-o fi întâmplat cu ea, oare?

-Cred ca nu a vrut sa se mai întoarcă, spuse Andy cu părere de rău.

-Asa o știi tu pe Anne? I s-a întâmplat ceva, cu siguranță. Ea nu fuge niciodată de probleme. Doamne unde o fi acum?

Lara îl privi pe Josh

-Cred ca ar fi mai bine sa mergi la spital. Copilul tău s-a născut azi noapte. Poate ai vrea sa îl vezi. Cat despre Anne trebuie sa facem un plan sa o găsim.

-Copilul meu? Ce tot vorbești mătușa? Eu nu am copii. Copii mei sunt aceia făcuți cu Anne. În rest nu recunosc nici un copil, băgat pe gat de tarfele orașului. Bine ca s-a născut asa o sa fac mai repede testul de paternitate sa vedem ce sa întâmplat în noaptea aia.

Se lasă o liniște deplina, dar Josh pleca sa își facă treaba pentru care era angajat. Nu îl interesa copilul lui Mary. Acum știa ca nu este al lui.

În birou rămăseseră Andy cu mama sa. Acesta ii povesti tot ce s-a întâmplat la spital în noaptea precedenta, și împreună ajunseseră la o singura concluzie. Copilul nu era al lui Josh. Fusese o zi grea pentru Andy. Trebuise sa le liniștească și pe Donna și pe Ivone care nu se mai putea opri din plâns, iar lui i se rupea inima ca nu o poate lua în brate. Lara sunase la New York sa afle ceva dar nu primise nici o informație. Spuneau ca sunt informații private și nu au voie sa spună nimic de cei care întra sau ies din aeroport. Fusese mai cooperanta doamna din Londra decât cei de aici care cunoșteau cu cine vorbeau.

Ziua se termina în tăcere pentru toată lumea. Andy nu mâncase nimic la cina și plecase în dormitor fără sa spună noapte bună, nici nu stia pentru cine suferă mai mult, pentru Ivone sau pentru Anne.

Lara strânsese tacâmurile de pe masa și își făcuse un ceai liniștitor gândindu-se logic la ceea ce aflase azi. Atât despre Anne cât și despre Mary. Una dispăruse iar cealaltă născuse un copil care pretindea a fi al cuiva, și nu era. Se gândi la diferențele dintre ele,una sincera, iar cealaltă hoata, una luptand pentru ceva care nu ii aparține, iar cealaltă fugind de suferință provocata de cel pe care îl iubește. Ca sa nu mai vorbim de diferențele fizice și aici Josh avea dreptate, gândi ea, dacă a întâlnit-o pe Anne de ce ar trebui sa se mai uite după Mary.

Se mustra după ultimul gând, dar acesta era adevărul.

Ivone și Donna plansesera toată seara și își făcuseră toate rugăciunile știute.

Unde o fi copila mea? Ce s-o fi întâmplat cu ea și de ce nu ma suna măcar sa îmi spună de ce a ales sa plece? Nu este imposibil ca aceasta sa fi fost alegerea ei. Mi-ar fi spus când am vorbit ultima data ceea ce urma sa facă, ea îmi povestește tot. Nu a fost nimic din care sa facă și sa nu îmi ceara părerea. Sigur se întâmplă ceva cu ea. Cred ca ar trebui sa anunțăm politia. se gândise Donna toată noaptea fără a putea sa închidă un ochi de îngrijorare.