DORINTA DE A INVINGE

Capitolul 20

CAPITOLUL 20

Maurice se descurca din ce în ce mai bine. Lara îl internase într-o clinica de dezalcoolizare și efortul medicilor împreună cu dorința lui de a scăpa de viciul care îi distrusese viata îl salvase. Acum avea o viata aproape normala, avea un job bine plătit, avea o casa, avea prieteni, viata aproape revenise la normal. Avea zile când se întreba totuși de ce oamenii ăștia au vrut sa îl ajute, sau ce vor de la el, deoarece ii spuseseră ca Anne este cu ei, dar trecusera câteva luni și nu o văzuse pana acum. Îl cunoscuse pe Josh care ii povestise tot ce trăise în ultimul timp. Maurice realizase ca Josh nu știe ca cel căruia ii dezvăluie cele mai aprige sentimente era chiar tatăl Annei, fata despre care vorbea cu atâta dragoste. Ochii ii sclipeau de fiecare data când ii pronunța numele, iar cand Maurice ii spusese cine este de fapt, Josh îl îmbrățișare și realiza de ce se afla atât de atras de persoana lui.

La ceva timp de la ieșirea lui din clinica de dezacoolizare, Maurice o întâlnise, dintr-o pura întâmplare, pe Donna. O găsise o femeie minunata, fascinantă. După ce aflase cine era, Donna, se gândise ca Dumnezeu l-a adus în Boston pentru ca avea unele planuri cu el. Avea cu Donna o frumoasa relație de prietenie și chiar dacă uitase ce este aceea dragostea fata de o femeie avea totuși impresia ca aceasta este una cu care ar vrea sa își petreacă restul vieții. Trăise prea mult plângându-si soarta. Probabil dacă s-ar fi recăsătorit, după moartea soție sale, nu ar fi trebuit sa treacă prin experienta asta.

O întâlnise pe Donna care ii schimbase viziunea despre viata, îl întâlnise pe Josh care era un băiat inteligent și foarte respectos. Avea și alți prieteni și asta ii făcea sa aibă viata echilibrata de care avea nevoie.

La serviciu totul mergea perfect. Cu Josh pe lângă el știa ca poate rezolva orice problema. Cu toate ca Josh era superiorul lui, acesta îl privea mai mult ca pe un prieten, ca pe un părinte de la care are ce învață, atât despre viata cât și profesional, deoarece Maurice era foarte priceput în ceea ce făcea.

-Credeam ca eu o sa învăț de la tine! Spuse Maurice, razand

-Nu ai ce învață de la mine, eu studiez economia, dar modul de funcționare al motoarelor ma fascinează cel mai mult. Îmi place sa te am lângă mine. Te simt ca un tata, ca un prieten foarte bun care este dornic sa își împartă experienta lui cu mine. O sa devenim cei mai buni de aici, împreună. Echipa noastră va câștiga respectul șefilor. Spuse Josh.

-Șeful este fratele tău, Andy. Nu trebuie sa ii câștigi respectul, îl ai deja. Și eu te iubesc ca pe copilul meu și sunt bucuros sa lucram împreună. Și chiar dacă nu te pricepi asa bine la motoare, sa știi ca și eu am ce învață de la tine. Spuse Maurice imbratisandu-l.

În atelier întra un băiat de la paza care îl anunță pe Josh ca este așteptat în biroul directorului. Josh se uita la Maurice și cu un zâmbet ii spuse

-Trebuie sa plec, ma cheamă Șeful.... După această replica rasera amândoi cu pofta

Josh întra în birou și îl găsi pe Andy stand în picioare uitându-se pe fereastra mare din fata lui. Auzind ușa, nu se întoarse ramase asa fără a privi cine a intrat

-Ce este, Andy? Întreba Josh bine dispus.

-Am găsit-o! Răspunse Andy dintr-o suflare.

-Ce ai făcut? Unde?

-Nu întrebi pe cine am găsit? Se întoarse Andy spre el.

O tăcere se lasă între ei. Josh nu știa cum trebuie sa reacționează. Spera doar sa fie în SUA, și dacă va fi asa imediat va pleca spre ea. Nu dorea sa mai treacă timpul fără a o vedea, fără a vorbi și a clarifica cu ea tot ce i-a despărțit. Nu mai suporta sa fie departe de ea nici o secunda.