Sunt doar a ta

Capitolul 4 - „Putem vorbi două minute?"

          

          Întind mâna când Horațiu îmi oferă o parte din informațiile cruciale pe care l-am rugat să mă ajute să le găsesc. Ridică privirea în ochii mei și zâmbi ștrengar în așteptarea unor laude și mulțumiri. Altă dată, i-aș fi întors spatele și mi-aș fi văzut de drum, dar ajutorul pe care mi l-a dat, m-a scăpat de o grijă în plus.

          Cea mai mare grijă a mea este înfruntarea cu Adrian.

          Obișnuiam să mă folosesc de atuul că „rivalii" mei nu pot să sape lucruri despre mine și nu mă cunoșteau, dar acum? Acum cred că este vorba de karma. Altfel nu-mi pot închipui care ar fi fost șansele, din atât de mulți procurori, să fie desemnat cel care mă cunoaște ca pe sine. Am rămas fără scut și având în vedere desfășurarea procesului de acum două zile, nu preconizez un câștig. Trebuie să mă adun, să trec cu vederea faptul că mi-aș dori să-l omor și să termin odată cu acest client.

          — Emma! Ești printre noi? vocea puțin subțire a lui Horațiu mă face să-mi revin din transă.

          Mă privi ușor încruntat și am zâmbit stângace. Ce aș putea să răspund? Sunt între lumi. Întoarcerea lui m-a destabilizat mai mult decât aș vrea să recunosc. După patru ani în care l-am considerat  o persoană groaznică, acum ar trebui să-mi fie mai ușor să mă întorc la origini. Până la urmă, s-a întâmplat exact ce a prevestit Emma cea veche. A fost cea mai inteligentă versiune a mea și am alungat-o ca o adevărată idioată.

          — Mulțumesc, Horațiu! Ești salvatorul meu! am spus exact ceea ce a vrut să audă, chiar dacă adevărul este chiar departe. Măcar o parte din el este autentic.

          Șatenul își flutură genele să-și arate flatarea și râd. Ochii săi negri par mai mari de după ochelari însă i se potrivește perfect comparativ cu restul corpului. Este destul de „lucrat", la modul că dacă l-aș fi văzut pe stradă nu m-aș fi gândit niciodată că este asistentul unei firme de avocatură, ci mai degrabă un fanatic al sălii de sport.

          — Mă admiri, Emma? replică și-și arătă dinții prea albi să fie complet naturali.

          Am pufnit și m-am aplecat pe birou spre el. Am privit în jur, doar pentru efect căci n-am de spus nimic secret sau real. Bineînțeles, Horațiu nu a bănuit nimic fiind mai investit în ce urmează să spun.

          — A trecut multă vreme de când sunt singură... am șoptit spre el pe o voce sugestivă ce-l făcu să zâmbească mai larg. Totuși, n-aș face sex cu tine niciodată, replic mai tare și bărbatul a rămas amuțit și fără zâmbet pe chip.

          De data asta am zâmbit eu, iar după mai multe secunde de liniște, șatenul îndrăzni să afișeze un zâmbet în colțul gurii. Revin la distanța inițială și apuc mai bine dosarele.

          — Eu da, spune dezinteresat după ce-i spun să verifice o dată pe calculator. Ești cea mai atractivă tipă din firmă, Emma. Nici prietena ta nu arată rău, dar e aproape măritată. Eu nu mă culc cu femei măritate, e singurul meu principiu în viață! simți nevoia să se destăinuie și deși discursul lui ce bate ușor spre misoginism mă lasă rece, aleg să tac până obțin răspunsul la cerința mea.

          Am notat imediat ce a rostit ce speram să aud, apoi mi-am îndreptat spatele și i-am aruncat o privire care l-ar fi înghețat într-o secundă dacă avea puterea asta cu adevărat.

          — Principiul tău în viață ar trebui să fie unul în care femeia nu mai reprezintă ceva care stă la cheremul tău!

          Îmi aruncă o privire urâtă și-mi rotesc ochii. Mă pregătesc să plec după ce-mi aranjez toate lucrurile în servietă, dar mă opresc când ușile firmei se deschid violent, dezvăluind un Ciprian în al treilea stadiu de turbare. Rămân blocată când se apropie cu o viteză halucinantă. La dracu'! Sigur a aflat de întâmplarea din tribunal. Îmi aruncă o privire ucigașă ce-mi confirmă bănuielile și cu o mișcare din cap îmi face semn să intru în biroul lui. Nici măcar n-a folosit cuvinte, atât de grav este!