Porțile inimii Emmei Tudor s-au închis definitiv după plecarea lui Adrian. Se axazează pe cariera sa, menținând cu fermitate jurământul că nu va iubi din nou. Reprimă apariția lui Adrian în viața ei, transformându-l într-un străin în mintea sa.
...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤInvitații erau deja așezați și puteam să văd pe mica fereastră cum vorbeau între ei cu entuziasm, probabil curioși de mireasă. Aveau să fie dați pe spate de apariția blondei mele. Oana arăta ca o păpușă tridimensională, nu avea nici măcar un defect, iar rochia de sirenă i se contura frumos pe corp, etalându-i toate formele.
ㅤEra superbă. Radia de fericire și emoție, iar din cauza ei, eram și eu un pachet de nervi. Eram atât de emoționată că era greu de înțeles a cui este nunta.
ㅤM-am liniștit puțin și i-am zâmbit cu căldură Oanei care se analiza nervoasă în oglindă, ducându-mă în spatele ei și cuprinzând-o într-o îmbrățișare atentă, cu grijă să nu mut nimic de la locul lui. Asta i-ar fi provocat o cădere nervoasă prietenei mele. Mi-am așezat bărbia pe umărul ei gol și ne-am privit una pe cealaltă în reflexie. Era de necrezut că ne aflăm astăzi aici, după ce am trecut prin atât de multe împreună.
ㅤMă simțeam victorioasă. În sfârșit, după toate greutățile și oamenii ticăloși pe care i-am întâlnit, simțeam că am câștigat. Bucuria din cutele fine ale prietenei mele era o dovadă de necontestat.
ㅤ— O să fie bine, am încercat să o calmez și a pufnit slab. Te-ai asigurat de un milion de ori că totul este cum trebuie și eu am mai făcut-o de încă un milion de ori, iar viitorul tău soț s-a asigurat de două milioane de ori. Crede-mă, o să fie exact cum ai plănuit.
ㅤA râs ușor și m-am simțit mai bine când am văzut-o mai puțin încordată.
ㅤ— Da, știu, doar că... E atât de ciudat, mi se pare că trăiesc un vis!
ㅤ— Trăiește-l, i-am spus încurajatoare și m-a privit cu drag. E al tău, meriți să-l trăiești.
ㅤ— Tu ai fost prima care a spus că eu și Laur vom ajunge aici... îți amintești? m-a întrebat și am râs, aprobând-o mutește. Mai ești de părere că nu vrei să faci pereche cu Adrian? m-a tachinat și am pufnit, rotindu-mi ochii și îndepărtându-mă de ea.
ㅤ— O să fac un compromis de data asta. Pentru tine.
ㅤI-am oferit buchetul și ne-am zâmbit complice, Oana abia reținându-și amuzamentul. Amândouă știam adevărul; era atât de gălăgios și în tăcere că era irecuzabil.
ㅤAdrian era singurul pe care mi-l puteam închipui alături de mine. Întotdeauna, nu doar pentru nunta lor.
ㅤNe-am luat rămas bun după alte câteva cuvinte emoționante și ne-am străduit să nu vărsăm lacrimi ca să nu stricăm munca impecabilă a make-up artistei. Mi-am cules propriul buchet de pe o masă de lângă ușă și am înaintat, știind că a venit momentul așteptat de toată lumea: ceremonia.
ㅤMi-am așezat rochia la locul ei, reușisem să ajung la croitoreasă înainte ca aceasta să înceapă să mă blesteme, pentru că m-a așteptat atât de mult timp. Oana nu renunțase la culoarea violet și chiar dacă am fost reticentă la început, amândouă au avut dreptate: mi se potrivea de minune. Îmi făcea căpruiul ochilor și culoarea castanie a părului să-mi iasă și mai mult în evidență.
