Pradă ușoară

8 - Eu încă mai cred în minuni

Privesc rapoartele din față dar mintea îmi este în altă parte. Peste o săptămână este nunta fratelui meu și încep să am îndoieli serioase cu privire la treaba asta, dacă este bine sau nu, dacă este corect, sau...

Telefonul de pe birou sună, semn că secretara mea vrea să plece acasă.

-Domnule comandant, aveți o vizită.

-Să intre... Poți să mergi, Angela. Mă descurc.

-Mulțumesc, domnule comandant.

Îmi ridic privirea spre ușă și îngheț când o văd pe Maia. Înghit în sec și regret că am trimis-o acasă pe Angela pentru că asta înseamnă că am rămas singur cu ea.

-Bună... spune ea timidă.

-Hei... ce e cu tine aici?

-Am vrut să vorbim ceva...

-Da, sigur. Vrei cafea? Te servesc cu ceva, apă, ceai?

-Nu... sunt bine. E ok...

-Ia loc, o invit să ia loc pe canapea.

-Mulțumesc... spune ea așezându-se ca o copilă emoționată. Raul... Mi-e foarte greu...

-Ce s-a întâmplat?

-Uhm... Doamne, am crezut că va fi mai simplu să îți spun.... spune ciupind cu degetele pielea de la tâmplă, exact ca o fetiță.

-Ți-a făcut Cristian ceva? sar eu.

-Nu, e minunat...

-Și atunci?

-Voiam... se foiește ea. Adică vreau să știu ceva...

-Da, fetiță... Ce e?

-Ce s-a întâmplat la cabană între noi doi...

Înghit în sec și mă panichez. Nu îmi place direcția în care se îndreaptă discuția noastră. Mă ridic de pe scaun.

-Nu îți mai bate capul cu asta... Nu are rost...

-Dar... vreau să știu Raul, ai simțit și tu...?

-Maia... te căsătorești cu fratele meu într-o săptămână, de ce faci asta? Nu te mai chinui, nu e drept nici față de el. Încetează, te rog.

-Pentru că ... eu te iubesc Raul... Și vreau să știu dacă și tu simți același lucru pentru mine... spune hotărâtă, așteptând un răspuns de la mine.

-Doamne, nu spune asta! Gândește-te la Cristian! mă răstesc eu la ea.

-Pentru două minute încetează tu să te mai gândești la el! îmi strigă cu flăcări în ochi. Spune-mi ce simți tu! Ce vrei tu!

-Maia...! Uite, iartă-mă dacă ți-am dat de înțeles altceva. Dar nu te iubesc. Nu sunt genul ăla de bărbat... nu mai sunt...

-M-ai sărutat, mi-ai răspuns.... spune ea lăsând privirea în jos.

-Da, și a fost cel mai greșit lucru pe care l-am făcut. Ți-am răspuns ca să nu te simți aiurea, ca să nu te simți prost...

-M-ai atins...

Închid ochii dar amintirea atingerii catifelate și ude mă face să am un gol în stomac.

-Nu face asta... șoptesc parcă mai mult certându-mă pentru gândurile mele.

-Și când am fost împreună? A însemnat ceva?

-Îmi pare rău Maia... dar nu... Cred că trebuie să uităm ce s-a întâmplat între noi, de dragul fratelui meu. Dacă ai îndoieli, nu te mărita cu el... dar nu din cauza mea, te rog. Nu merită să te gândești la mine. Nu am nimic de oferit, în schimb el îți poate oferi totul. Eu... nu sunt bărbatul potrivit pentru tine, nu trebuie să ai așteptări de la mine pentru că nu ți le voi îndeplini.