Pradă ușoară

7 - O singură clipă

Planul meu, bine pus la punct, avea unele lacune se pare. Gagica asta nu se lăsa pur și simplu... Iar asta mă enerva la culme. Că doar nu îl iubea pe frate-meu...

Din punctul meu de vedere femeia aia era atât de superficială încât putea fi folosită pe post de petardă de Revelion.

Drumul se curățase iar noi nu mai aveam motive să stăm la cabană. Am plecat, așadar spre casă.

În câteva zile m-am pus pe picioare și mi-am reluat munca. Se apropia Crăciunul iar mama ne-a invitat pe toți la ea. Mirela a ajutat-o mult, mai ales că voia să îl impresioneze pe Iulian cu abilitățile ei culinare.

Eu și Cristian am plecat după cumpărături, lista mamei era interminabilă. Dar pe de o parte, am profitat pentru că în sfârșit rămăsesem singur cu el. Ne plimbam printre rafturi când am prins curaj să îl întreb.

-Cris... cum merg lucrurile cu Maia?

Mă privește circumspect.

-Ce vrei să spui?

-Știi, legat de ceea ce spunea mama la munte... Adică aveți ceva de gând?

-Nu știm...

-Nu știți? Sunteți de zece ani împreună, adică până acum nu v-ați dat seama ce vreți?

Cristian oftează.

-Ce îți pasă, la urma urmei? De unde deodată interesul subit?

-Nu e subit... Doar că m-am întrebat și eu... doar sunt fratele tău.

El mă privește prelung.

-Vreau să o cer de nevastă de Crăciun...

Rămân o clipă blocat și parcă inima a ratat o bătaie.

-Ești sigur?

-Da, Raul... Tu ce spui?

-Eu? De ce te-ar interesa părerea mea?

-Voiam să știu că e ok... că ești ok...

-Sunt. Dacă Maia e fericită, dacă tu ești fericit.

Cristian se concentrează pe listă, mie îmi vine chef de fumat. Nici nu am apucat să aranjăm cumpărăturile în mașină, deja îmi aprinsesem nervos țigara. Cristian a venit lângă mine zâmbind.

-Dă-mi și mie una... spune el.

Eu pufăi și oftez.

-Te-am văzut... La munte, te-am văzut Cristian... cu Bianca...

-Drace... oftă el.

-Am crezut că te-ai schimbat... De ce îi faci asta Maiei...?

-A fost o scăpare... Nu a fost ceva serios... Te rog, nu îi spune...

-Nu o să fac asta... Dar te rog să nu o rănești pe Maia. Viața asta a lovit-o prea mult ca să ne batem joc de ea. Eu am greșit enorm, nu o face și tu...

-Nu o fac... Vreau să fie fericită. O iubesc.

-Bun. Atunci ai grijă de ea.

-De asta era supărată Bianca pe tine... Te-ai dat la ea intenționat.

-Da... Dar se lasă greu...

-Eh. Nu ești tu bărbatul pentru ea.

-Că oi fi tu, mucea?

-Eu sunt mai tânăr, mai viguros...

-Mai lăudăros....

-Ești gelos, am succes la femei. Nu mai ești tu moțul...