Pradă ușoară

25 - Apus și decădere

M-am afundat în muncă, am preluat sarcini noi doar ca să muncesc și să nu mă mai gândesc la ce se întâmpla în viața mea. Acasă ajungeam și dormeam, atât.

I-am spus Maiei că am de lucru ceva mai mult, să mă înțeleagă dacă nu voi mai fi lângă ea un timp. M-a înțeles micuța, cu aceeași blândețe cu care mă obișnuise. Mie îmi era rușine.

-Domnule comandant, a venit un ofițer de la Servicii Speciale.

-Trimite-l în sala de conferințe, vin și eu în două minute.

-Sigur... 

Îmi pun sacoul și ies din birou zâmbindu-i secretarei. Sala de conferințe era în capătul holului, abia am ajuns.

-Salut! întind mâna spre băiatul care părea de vârsta lui Andrei.

-Vă salut! Robert Atanasie, Operațiuni speciale.

-Ia spune, care e treaba...?

-Este ceva delicat, am zis că e mai bine să vorbesc personal cu dvs.

-Despre ce?

-Înțeleg că acum câțiva ani... ezită să continue.

-Hai băiete, curaj! Doar de asta ai bătut drumul până aici... 

-Acum câțiva ani, ați participat la curse ilegale de motociclete...

-Acum foarte mulți ani! subliniez eu. Eram tânăr și nu începusem încă serviciul.

-Uhm... Tatăl meu... Mi-a spus să vorbesc cu dvs...

-Tatăl tău...

-Sabin... 

Rămân uimit. Nu mă așteptam la asta.

-Da... Îl cunosc foarte bine pe Sabin. Dar nu atât de bine, se pare. Nu am știut că are un copil.

-El și mama mea nu s-au căsătorit. Mi-a spus că este modul lui de a mă proteja...

-Înțeleg...

-Eu am primit o misiune si voiam să vă cer ajutorul. Știu că vă pricepeți și la operațiuni sub acoperire...

-Acum fac mai mult muncă de birou. Nu mai sunt tânăr...

-Totuși, sunteți o legendă printre noi ăștia mai tineri. Iar tata a spus că nu ar putea avea încredere în altcineva...

-Robert... Ce vrei de la mine?

-Trebuie să joc rolul unui fiu, am nevoie de un tată...  Care să știe mecanică, să știe să se dea cu motorul... chestii din astea. Tata le are pe ale lui... Și am vorbit deja cu cineva să fie sora mea... Treaba e așa...

Robert începe să îmi explice planul misiunii și eu îl ascult cu atenție. Sincer, în momentul ăsta am nevoie de distracție, de orice m-ar putea distrage de la gândurile mele, de la viața mea. Totul este simplu, trebuie să plec la Brașov câteva săptămâni, să mă prefac că am un garaj și o familie fericită, un băiat, o fată și să îl ajut să prindă niște puști de bani gata care vând droguri.

Accept. Nici nu stau mult pe gânduri.

Trebuie doar să vorbesc cu Maia și să îi explic.

-Glumești, nu? începe ea să țipe la mine.

-Maia... E fiul lui Sabin, trebuie să îl ajut...

Ea oftează și încearcă să se calmeze.

-Raul... ce e cu tine? Nu te înțeleg... Am crezut că ai terminat cu viața aia, mi-ai promis că vei rămâne alături de mine... Ce se întâmplă?