Pradă ușoară

12 - Durerea nu rămâne în trecut

Așteptam să tragă.

Cumva însă, amintirea asta mi-a dat curaj. Nu îmi era teamă, puteam înfrunta moartea cu demnitate.

Marius m-a privit uimit și a lăsat arma în jos.

-Ce te miră? îi spun cu aroganță.

-Mă așteptam la altceva...

-Nu mă tem de moarte, dacă la asta te așteptai...

-Hmmm... Eh, asta e, nu mai pot da înapoi! spune el și trase.

Am auzit clar două focuri.

Un glonț m-a nimerit chiar în braț și m-a dezechilibrat. Mi-am dus repede mâna la braț și căutam a doua rană... Doar că nu mă mai durea nimic altceva.

L-am privit pe Marius, rămăsese mut. Și-a dus mâna la piept și a scos un scâncet scurt. Cămașa a început să se înroșească și a căzut în genunchi, apoi cu fața la pământ, fără suflare.

De pe celălalt acoperiș l-am văzut clar pe Sabin, își strângea arma. M-a salutat și s-a făcut nevăzut.

-9114, ce a fost asta? se aude în cască.

Nu răspund, sunt încă uimit.

-Iordache! aud vocea șefului. Ce s-a întâmplat?

-Ținta a fost anihilată. Marius e mort...

-Cine a tras mă? V-am spus să așteptați semnul meu!

-Misiunea e terminată, șefule... Cobor... 

-Confirmat. Hai înapoi...

Îmi scot casca din ureche și îl privesc pe Marius. S-a terminat...După atâta rău făcut, s-a terminat.

Încercase o evadare la care ne-am așteptat, așa că toată brigada a fost alertată. Misiunea a fost ușoară de data asta, el nu își făcuse un plan, era prea disperat.

Așa că l-am sunat pe omul care știam că mă va ajuta să pun capăt poveștii dar nu aveam speranțe că va apărea. După atâția ani, a făcut-o totuși și mi-a salvat viața.

Sabin nu a trecut peste moartea Liei, nici nu cred că a mai iubit pe cineva după aceea. Știu că este unul dintre cei mai buni ofițeri sub acoperire dar și cel mai discret, nimeni nu știe nimic despre el. Cu excepția mea.

Acum mai am un singur lucru de făcut.

Conduc cu viteză pe străzi, mă strecor printre mașini cu agilitate iar motorul mă ajută teribil, iar pentru asta îi sunt recunoscător.

Sunt și furios.

Furios pentru că femeia pe care o iubesc fuge de mine. Din nou...

Mama a făcut o prostie și i-a spus Maiei că ne distruge viețile, mie și lui Cristian. Că se joacă cu noi doi, că ne face să ne întoarcem unul împotriva celuilalt, dar mama nu știa adevărul. Nu știa că totul a fost un joc, ea și Cristian puseseră la cale un plan de a mă face să recunosc că sunt îndrăgostit de Maia.

Cristian a știut de la început că o refuz pe Maia pentru că am vrut să îi dau lui o șansă. Așa că a vrut ca și eu să realizez cât de bine îmi făcea copila asta. Trebuia să îmi dau seama văzându-i împreună, cum niciodată nu s-au sărutat nici măcar de fațadă, cum nu se purtau ca un cuplu care se iubea, nu cu adevărat.

Maia știa că o să mă îndrăgostesc de ea în cele din urmă. Sau așa a crezut sărăcuța, până când mama a determinat-o să plece înainte de a-i spune totul lui Cristian...