Simțeam o emoție puternică, o emoție ce mă seca de puteri cu fiecare pas pe care-l făceam în urma regelui, iar pofta de sânge -pe care nu am luat-o în calcul- începea să-mi bage conștiința în ceață, voind să-mi ruineze planul și să mă distrugă.
Dorința de a-l musca de beregată mă arde, dar trebuie să rabd.
Îmi tot spun Nu acum, Riki!
Nu este momentul să renunți
E prea devreme
Palmele albicioase îmi transpiră, dar decid să trec peste sentiment prin a le șterge de pelerina aspră ce se târa după mine, exact așa cum eu o fac, după rege.
Poate pelerina mă reprezintă
Își urmează conducătorul
Un zâmbet se strecoară pe al meu chip cu gândul la acest lucru copilăros, dar chiar m-aș vedea în locul bărbatului impunător din fața mea.
M-aș vedea pe tronul său, conducându-mi băutorii de sânge aici.
Ar fi o dulce răzbunare.
Hyunki se întoarce pe călcâie și degetul său arătă spre o ușă.
Își drege vocea, apoi îmi spune
"Nikuro, aici este sala ucenicilor, în fața noastră fiind odaia ta. Sunt mulți tineri de aceeași vârstă cu tine aici, iar noi îi antrenăm de mici ca să apere regatul." își aruncă ochii peste celelalte uși, aparent ale camerelor în care ceilalți stau.
O să-mi fie greu să mă acomodez... îmi spun și îmi mușc pielea obrazului pe interior.
"Toți flăcăii de aici îmi sunt ca fii, iar de astăzi te pot numi și pe tine fiul meu, căci bunicul tău îmi era ca tată"
Sinceritatea în vorbele lui m-a străpuns ca o săgeată, foarte adânc, un strop de regret presimtindu-se în gândirea mea.
O parte din mine îmi spunea să uit de ce am venit aici și să îi las să mă facă de-al lor mai mult din milă, dar ... mă gândesc... odată ce deja îl am la degetul mic, nu o să doară mai tare când o să-l calc în picioare?
"Mulțumesc din suflet, Măria ta! Mă bucur că m-ați primit atât de binevoitori" și falsez o reverență însoțită de un zâmbet, cu de toate, mai puțin sinceritate și amiciție.
El doar dă din cap, apoi se întoarce și pleacă, nu înainte să îmi spună cum m-aș putea face confortabil și tot ce se poate.
Pun mâna pe mânerul aurit și împing, sprijinindu-mă de umărul stâng, iar odată ce m-am văzut intrat în cameră, am închis-o cât mai repede, de parcă ceva mă fugărea si sunt complet molipsit.
Mi-am rezemat spatele de perete iar o durere înțepătoare m-a cuprins ca o cingătoare de toată fruntea, făcându-mă să îmi ingrop chipul în mâinile ce erau aspru rezemate de genunchi.
Pot simți cum ceva ascuțit deranjează locul buzei mele de jos, dar îmi dau seama imediat că sunt colții.
Dacă m-aș putea vedea chiar acum, mi-aș da seama că sunt complet vizibili, precum și culoarea ochilor mei, acum deloc căprui.
Scot un oftat silențios, dar plin de durere, cu gândul la nimic altceva decât setea de sânge ce parcă mă îngroapă.
"Cum de nu m-am gândit că asta o să se întâmple?" șoptesc disperat, masându-mi aspru tâmplele și alunecând cu spatele ușor ușor pe peretele rece, până ajung să stau pe podea.
CITEȘTI
𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱ
Vampire(Necontinuată) Eram perfect sigur pe mine că pot aduce mândrie în împărăția Nishimura dacă mă bag pe sub pielea regelui Yoo, dar nu a mers așa cum mă așteptam. Nu aveam in plan să imi notez in inimă un sentiment de care nu avusesem parte până atunc...
