(Necontinuată)
Eram perfect sigur pe mine că pot aduce mândrie în împărăția Nishimura dacă mă bag pe sub pielea regelui Yoo, dar nu a mers așa cum mă așteptam.
Nu aveam in plan să imi notez in inimă un sentiment de care nu avusesem parte până atunc...
Sunt undeva in afara castelului, în ascunsa magazie uzată a lui Kuma, încredințată lui Gaon, viitorul vrăjitor, privind cu o mare satisfacție cum in fața mea, pe un "tron" ca de spini, se zbate cel din neamul meu pe care am început să îl urăsc nespus, brusc.
A trecut puțin... cam... o săptămână de când s-a dovedit cine era Riki defapt.
De atunci, regele este ferm convins că bunătatea lui nu va face nimic altceva decât să pună capul întregii națiuni în fata călăului.
Nu e ca și cum m-ar deranja că regele e trist și așa mai departe .
Ceea ce mă macină e că Ari e orbită de Riki. Nu mai e aceeași fată pentru care am străbătut și am riscat atâtea ca să mă observe.
Cu nenumărate pericole, tot nu am ajuns la inima ei. Mai mult decât pe un "ucenic muncitor al castelului" nu mă vede. In schimb, Riki i-a furat sufletul din prima zi.
M-am lăsat pradă unui sentiment urât de invidie, care m-a condus ba chiar la a-l tranchiliza ca să stea departe de Ari.
Cum că aia nu a fost suficient, acum, din cauza mea, se zbate ca peștele pe uscat, șezând pe un scaun sub orbitoarea rază de Eclipsă de soare.
Luna roșie a ținutului de unde sunt și soarele luminos intră in război in fiecare an, toată ziua de 9 decembrie.
Cu un rânjet, sorbind fâstâcit din sânge de bivol, îi ochesc slabul corp în care sunt înfipte subțiri și lungi oscioare de sânziană prin care curge controlat licoarea la care lucrez de nopți întregi.
Cu sutele de esențe și lichide de aici am reușit să fac licoarea cu care o să îndepărtez acest liliac de noi.
Nu e tocmai otravă, mai bine... ceva ce are ca efect advers sentimentul ce ne-a făcut el să-l trăim, apoi l-a sfărâmat
Bine... pentru mine Riki nu a fost de încredere, iar in loc să fiu de partea lui, căci suntem monștrii amândoi, eu doar găsesc concurență din orice.
Dar regele, Ari și restul ucenicilor au fost prinși într-o iluzie
Un vis ...
Un coșmar sub care, acum...
Riki e prins...
●●●●●●●●●●●●●●●●●●
Părăsind camera "mea" în urma tânărului care aparent îmi e prieten minunat, ajung să cobor un rând de scări dintr-un... material pe care nu l-am mai întâlnit
Treptele de un alb lăptos cu mici dungi negre turnate făceau un zgomot asemănător unui tropăit de potcoave de fiecare dată când le călcam
Un obiect străin mie, situat la capătul scărilor, insoțit de o măsuță frumoasă pe care era o vază cu trandafiri roșii ca sângele, mi-a atras atenția.
La prima vedere semăna cu o imagine gri, ca a peretelui din fața obiectului, dar pe măsură ce mă apropiam, și alte obiecte deja existente în cameră se vedeau.
Curios din fire, mă apropii de acel lucru, crezând că nu este ceva prea grozav ci că doar sunt dramatic, dar în momentul în care am ridicat capul pentru a-l privi de aproape, am tresărit.
"AHHH! Ce e asta! ... D-de ce mă imiți? DE CE SUNT EU ACOLO, ăsta sunt eu?AHH-"
"Riki, gata! E o oglindă" apare Huijan pe la spatele meu, doar ca să mă inspaimânte si mai tare, căci și pe el l-am identificat în ciudatul obiect.
"ȘI TU ESTI AICI!" arăt spre el, apoi spre ceea ce e in fața mea "DAR ȘI ACOLO!"
"Băiete, așa funcționează oglinzile. Sunt pentru a vedea cât de chipeș ești. Te privești in asta zilnic. Ce-ți veni acum?"
Cu ochii aproape ieșindu-mi din cap, exclam "E-eu nu am mai întâlnit așa vrăjitorie în viața mea!"
Huijan și Felix râd, dar fiecare cu râsul lui, căci primeam sentimente complet diferite de la fiecare.
"Aia" și arată spre 'oglindă' "e reflexia noastră" spune Felix, privindu-mă lafel de satisfăcut ca mai devreme.
Reflexie?
Nu am așa ceva.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
