După puțin timp s-a eliberat din brațele mele și m-a privit uimită .
"Ce faci aici?" mi-a spus zâmbind dulce, ochii ei mari parcă strălucind în ciuda întunericului din cameră.
"Îți du-" dar nu am apucat să termin, căci un ciocănit si-a făcut prezenta la ușa lui Ari
"Dragă, este totul ok?" se aude din spatele ușii la care încă nu s-a oprit din bătut
Înainte să mai îmi amintesc ceva, după ce am clipit ,m-am trezit sub patul prințesei, o durere usturătoare a mâinii deranjându-mă.
"Ce nai-" iar când am realizat ceva măsură de siguranță tocmai s-a pus în aplicare, ambele mele palme mi-au acoperit gura, cu frica de a fi prins din cauza celui mai mic zgomot .
Usa face un scârțâit când se deschide, iar eu puteam vedea picioarele regelui de unde eram.
Inima-mi bate accelerat când vocea lui răsună in încăpere.
"De ce țipai, Ari? Și ce-i cu toată mizeria?" spune el și pot simți că se rezeamă de pragul ușii cu brațele încrucișate.
"U-uh... tată, nu-i nimic... eu doar-"
"Nu mai contează. Încearcă să dormi" rostește el și se întoarce, inchizând ușa în urma lui
Abia acum simt că las afară aerul pe care îl țineam captiv in mine sub formă de oftat, apoi mă dezvălui de sub patul lui Ari, pe care o văd ușurată
"Iartă-mă că te-am împins așa, cred că a durut" și își masează ușor tâmplele
In sfârșit ma ridic de pe podea și mă pun lângă ea pe saltea.
"Nu-i nimic. Durea mai tare dacă mă prindea tatăl tău" iar ea râde, acoperindu-și gura.
"Așa e" .
După ce termină de rostit cuvintele, imi sare iar în brațe, și ma bucur ca am prins-o, că altfel aș fi fost gelos pe podea.
"După cum spuneam, mi-a fost dor de tine, Niku- stai... nu așa te numești..." voia să reia activitatea noastră de unde a rămas, dar a fost întreruptă de o amintire nu prea fericită, zâmbetul ei scăzând treptat, parcă înfigând o suliță în inima mea.
"O-oh... ai dreptate. Sunt Riki defapt "
Din tristețea inexplicabilă pe care o avea acum o clipă parcă a răsărit sentimentul de șoc, de mirare imensă
"Riki? N-nishimura Riki?" . Ochii ei căprui erau larg deschiși, acum șocul fiind și mai mare, parcă udat cu teama, ceea ce m-a îngrijorat.
"Când colonia ta a venit după tata in acea zi nu am vrut să cred că e Asahi, dar-"
"Nu ai de ce să te temi, Ari"
"Serios?" cam da. Serios. " Pentru a-mi scrie cartea despre voi am răsfoit toate paginile istoriei lumii, și refuz să cred că nu ar trebui să mă tem de clanul Nishimura"
Părea speriată
Si nu doar speriată, ci... speriată de mine
"Poate familia mea e cea de care ar trebui sa te temi, dar eu sunt acela pe care l-ai cunoscut din prima zi și cel care nu ar mai vrea vreodată să fie un Nishimura pentru tine" .
Dupa ce am spus asta,mi-a zâmbit.
Mai dulce ca niciodată, ceea ce m-a făcut sa realizez că mi-am mărturisit dragostea față de ea chiar atât de simplu.
CITEȘTI
𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱ
Vampire(Necontinuată) Eram perfect sigur pe mine că pot aduce mândrie în împărăția Nishimura dacă mă bag pe sub pielea regelui Yoo, dar nu a mers așa cum mă așteptam. Nu aveam in plan să imi notez in inimă un sentiment de care nu avusesem parte până atunc...
