Chapter 13

29 5 1
                                    

"Bună dimineața, Riki " răsună o voce străină mie, care mă trezește.

Ăsta este sunetul care înlocuiește urletul sclavilor din visele mele în a mă scula din pat azi?

În orice caz... mă simt mahmur

Parcă abia m-am trezit din somnul cel de veci, dar diferit.

Ziua de ieri îmi e străină, la fel și încăperea in care ma aflu, cu tot cu persoanele din ea.

"Riki... ce e cu fața asta? ASTĂZI ESTE BALUL~" țipă continuu o persoană pe care parcă o cunosc, dar în același timp nu.

Privirea mi se îngustă

Un alt băiat mă zgâlțâie entuziasmat, încercând să îmi dea și mie energia lui. Chiar dacă eu îi aud, limba vorbita de ei îmi e străină.

Parcă le ies odată cu vocea litere chirilice și hieroglife.

Mi s-au înfundat urechile

Locul ăsta nu e camera mea

Ceva nu merge bine

Mă frec la ochi și las un oftat obosit, dar plin de confuzie, iar ei doi fac același lucru.

"Riki, ce-i cu tine! Azi e o zi măreață"

Zi măreață?

Cum așa?

Apoi parcă mă trezesc cu totul, zâmbind larg, iar cei doi par ușurați si încetează să mai creadă că sunt un ciudat.

Azi e Tanjō do fukushū no yoru?

"Azi e Tanjō do fukushū no yoru?" exclam eu entuziasmat, dar ei revin ușor la a se uita la mine de parcă aș fi Hitler cu surceaua.

"Ce e aia?" spune unul dintre ei.

"Nu, Riki, nu e... orice ai crede tu că e"  dă celălalt defensiv din mâini, semnalându-mi   că sunt bătut în cap.

Zâmbetul îmi descrește, iar teama și confuzia cresc alarmant.

Nu... e...-

Nu, nu nu... Nu are cum.

Probabil ăstia 2 sunt noi argați de-ai tatei și plănuiesc să-mi facă o farsă.

"Voi glumiți, așa-i? Azi nu e 6 decembrie?"

Ei se privesc confuzi "Ba da..."

Încep să zâmbesc iar, de data asta mai mult râzând de prostia din capul ăstora.

"Atunci azi devin conte! Astăzi i-am promis lui Ari, florii mele de portocal, că ea-mi va fi pereche"

Tinerii muritori mă privesc mai chiorâș la început, apoi capul le saltă treptat, șocul fiind substitutul confuziei.

"Floare de porto- adică... Ari? Te referi la Yoo Ari?"

Bat din palme amuzat, crezând și mai mult că mi se joaca o farsă "Exact!"

Unul dintre ei mă privește insistent, dar la fel de amuzat ca mine, fără să îmi permită să îl citesc din ochi.

"Riki... Ari îmi e soră"

Atunci am izbucnit în râsete ascuțite, dar am încetat cănd i-am văzut serioși pe amândoi

"Stai... sora ta? În ce univers paralel mă aflu? Urmează să-mi spui acum că nu sunt pe Ținutul Băutorilor de Sânge, ci undeva pe Venus, așa-i"

𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum