𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱ

chapter 2

Cu viteza luminii o iau la fugă prin castel, cu scopul de a-l găsi pe tata.

Îi pot vedea figura încețoșată în sala de mese, înconjurată de alte 6, așa că îmi continui fuga, și odată ce mă aflu în spatele lui îl strig.

"Tată!" . Il fac să-și întoarcă privirea către mine și menținem o secundă contact vizual. "Nu acum, Riki.". Iși întoarce spatele la mine, iar eu mă uit la el încruntat și insist.

"Tată!!". Pat cu talpa de podea, dar el doar dă ochii peste cap și își continuă discuția de parcă nu m-ar observa.

Dezamăgit de acțiunile tatei, mă duc la altcineva pentru a-mi împărtăși ideile: bunica.

Chiar dacă este imobilizată de vreo 3 ani și stă la pat, mereu mă înțelege când părinții n-au timp de mine.

Rotesc clanța de fier și împing ușa, dezchizând-o jumate.

Bunica mă observă și-mi zâmbește, iar eu fac la fel și mă așez pe vine lângă patul său.

"Ce s-a întâmplat, Riki? Ce te macină?" spune ea , luându-mi mâinile in ale sale palme, mângâindu-le ușor.

"Bunico... am descoperit ceva minunat, dar tata are treaba momentan."

Bunica rânjește, rugându-mă să-mi împărtășesc gândurile cu ea.

"Am găsit ceva de al lui Daku in subsol. Mai exact... ce păstrase de la Vrăjitorul Kuma" . O tentă de mirare apare pe chipul ei, apoi dă din cap, semn că ar vrea să continui.

"M-am gândit că... ajutându-ne de acele lucruri, putem trece de barieră și să ștergem orice urmă de omenire"

Ea își impreunează buzele intr-o linie subțire și humuie, lucru ce mă face să gândesc că nu mi-a trecut prin cap cea mai strălucită idee.

"Riki, mereu m-am întrebat cu cine semeni atât de deștept, dar mi-am primit răspunsul. Ce mi-ai spus acum este exact ce mi-ar fi spus tatăl tău când era de vârsta ta" .Un zâmbet plin de mândrie îi domină fața, dar nu am înțeles totuși ce a vrut sa spună, sau dacă e bună idea.

"Deci... ar trebui să-i vorbesc despre asta tatei?" . Nesigur de răspunsul ei, adresez întrebarea, iar spre surprinderea mea ea aprobă cu o mișcare a capului.

"Tatăl tău e tare arțăgos și nu știu dacă o să te lase să folosești cumva idea asta, dar mie mi se pare un plan bun și demn de revanșă, nu-i așa , Conte Riki?". Vorbele ei îmi plasează o sămânță de speranță și siguranță , așa că mă ridic și ii sărut mâna ca semn de mulțumire.

"Așa o să fac, bunico!"

"Asta e ceea ce ar spune un conducător adevărat! ARDE-I"

Un chicotit imi părăsește gura când o văd pe bunica reacționând copilăros și zâmbesc larg, apoi părăsesc camera

I-am lăsat pe băieți singuri

Am pus-o

Sigur de sfatul bunicii, țopăi pe hol inapoi spre subsol. Când deschid ușa, băieții se uitau ciudat la mine.

"Niki, ce-a fost aia?"

"Ce a zis Asahi?"

"Zi-ne și nouă planul!"

"Nu. Nu vă zic nimic! Așteptați si vedeți!"

□□□□□

"Riki! Ti-am spus de nenumărate ori sa nu ma întrerupi când țin o discuție. Ce viitor conducător ar face un gest ca ăsta?". Abia ce a intrat in camera mea și iar sare cu gura  pe mine.