"Totul trebuie să fie perfect. Fiul meu devine rege" este tot ce Asahi poate spune din cauza emoțiilor nesfârșite.
Până la Tanjō to fukushū no yoru mai sunt 2 zile, dar chiar și așa, palatul este pregătit preventiv.
Cunune de mătrăgună și iederă înflorită sunt cu sutele drept decorații pe cruci întoarse, împletirea cărora, pentru oameni, ar fi un coșmar.
Această sărbătoare este slăvită sfântului prinț, care, presupun, credeți că este cu suflet și trup la pregătirea palatului, dar este doar cu mintea căci...
Ia-l de unde nu-i.
A trecut o săptămână de când ochii lui nu au mai dat de ai lui Ari, așa că s-a gândit să spargă gheața și, cu inima în dinți, să o invite la bal și să o prezinte celorlalți drept "aleasa viitorului conte", după cum tradiția spune.
Din nou, sub acoperire, forțându-și norocul, a reușit să ajungă la fereastra florii lui de portocal... conform planului ,cu speranța că restul dorm.
Fereastra era deschisă, așa că, purtând un zâmbet mândru pe față, Riki intră in "vizuină", abia ascunzându-și prezența nedorită de posibilii răuvoitori ce stau treji ca bufnița.
Odată ce piciorul i-a atins podeaua, un mix de emoții au năpustit asupra lui, ba de dor, ba de nostalgie, chiar și de confuzie și teamă, dar s-a apropiat de patul din fața lui, cu voința să îi mângâie obrazul fetei, fără să o trezească.
Cu un deget, îi mângâie acum obrazul, parcă schimbat, dar la finețea nemaipomenită, Riki zâmbește.
Luat ca din țoale, Riki tresare când figura ce se odihnea in fața lui dă semne că s-ar trezi, dar repede se pregătește să îi spună lui Ari ce are de spus, descoperindu-și capul de "camuflaj".
Dar...
Îl ridică inapoi mai repede decât trăznetul cănd vede că nu Ari era în pat....
Ci Felix.
Victima se freacă puțin la ochi, trezindu-se din tranșa nopții, dar comoditatea nu durează prea mult, căci ajunge și el să se inspăimănte gratie străinului...
ce l-a mângâiat în somn
"Aghh! Luate-ar gaia de coarne!" . Așa și-a exprimat Felix teama, ceea ce a fost îndeajuns încât să îl panicheze pe Riki și să iasă într-o milisecundă pe unde a intrat.
Totul a durat nu mai mult de 5 secunde, dar s-a simțit un secol.
Felix mai oftează de vreo două ori, apoi își prinde părul între degete, parcă fiind nebun. "Încep să halucinez?" și se ridică să patruleze.
Cănd este ferm convins că doar el respiră în odaie, trece la măsura supremă de siguranță, și anume...
"Am draci sub pat?" și dă nesigur așternutul deoparte, dar respiră ușurat cănd vede doar praf.
Cât despre Riki, ce acum stătea precum o stea de mare lipit de perete, gâfâind, se gândea cum de a făcut așa bazaconie.
"Am ajuns să uit fereastra lui Ari?"
Își scutură mai apoi capul și mai verifică odată, din toate perspectivele, posibila întrare spre odaia prințesei.
□□□□□□
Ce netrebnic mai sunt
Parcă eram mai deștept.
Pierzându-mi toată stima de sine, am constatat că fereastra lui Ari era defapt cea din dreapta camerei lui Felix.
CITEȘTI
𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱ
Vampiros(Necontinuată) Eram perfect sigur pe mine că pot aduce mândrie în împărăția Nishimura dacă mă bag pe sub pielea regelui Yoo, dar nu a mers așa cum mă așteptam. Nu aveam in plan să imi notez in inimă un sentiment de care nu avusesem parte până atunc...
