Am putut auzi pașii firavi ai prințesei îndepărtându-se de ușă, ceea ce m-a liniștit, dar nu suficient încât înfățișarea mea groaznică să dispară și să revin la normal.
M-am întins pe podea, unde aerul era mai rece, și mi-am acoperit chipul monstruos cu palmele, în timp ce scânceam continuu de durere, durere care persistă, precum și dorința vagă de a sării la gâtul unui om.
Mă zvârcolesc ca un pește pe uscat, incercând tot ce-mi stă în putință ca sa nu ma ridic și sa fac prăpăd.
Privirea-mi neputincioasă se ridică la luna plină de după fereastă.
Încerc să cer stelelor un semn, un sfat, căci simt că mult nu mai rezist.
Nu am mai avut niciodată așa emoții. Cred că mă voi risipi ca cenușa în vânt cât mai curând.
Greu fiind să fac ceva fără să par bolnav, reușesc să mă ridic in picioare, apoi merg spre un butoiaș cu apă din cameră, de care mă rezem și respir accelerat.
In fața mea e o oglindă, dar reflexia mea e absentă. Tot ce pot vedea in ea e doar restul camerei.
Îmi cufund fața în apa rece de câteva ori, apoi îmi scutur capul, rezultând o amețeală aiurită care, din fericire, a trecut ca și cum nu ar fi fost.
Păcat că nu a luat și turbarea mea cu totul.
Am rezistat așa până în zori. Mă certam pe mine însumi de câte ori voiam să cad pradă instinctului, până când efectul seringii parcă a curs ca apa, eu reușind în sfârșit să adorm liniștit.
□□□□□□
Dimineața, aud o bătaie în geam, care mă trezește din morți.
Intorc capul spre fereastră si o văd pe prințesă aruncând cu praștia niște ghinde, lângă ea fiind și Kevin cu Minjae, care o învățau cum să nu mai rateze.
Înainte să deschid geamul și să îi iau la rost, am verificat dacă mi-am revenit la înfățișarea omenească, iar când am observat că tot ce ține de a fi vampir a fost luat ca (,) cu mâna, am înșfăcat mânerul ferestrei și am deschis-o.
Cănd eram pe punctul de a-i avertiza sa nu se mai joace la geamul meu, o ghindă parcă îmi îngăurește creierii, făcându-ma sa eliberez un "Au", care din diferite motive i-a făcut pe cei 3 să râdă șocați.
"Vai de mine... Nikuro, iartă-mă! Nu am vrut să te lovesc" grăiește Ari îndeajuns de tare încât să aud, iar eu încă îmi masez pielea capului.
"Nu-i nimic prințesă, dar... bucuros aș fi să aflu de ce Măria Ta catapultezi ghinde spre mine" . Aceste vorbe au rezultat niște râsete ascuțite din partea celor 2 arcași.
"M-am trezit bine dispusă. În plus, voiam să te trezesc! Nici la cină nu ai venit și ne-ai îngrijorat. Vino jos!"
Le-am încuviințat din cap și am închis fereastra. Am pus pe mine haine noi, lăsându-le pe cele purtate făcute pachețel lângă dulap, apoi m-am dus jos, în locul specific din grădină unde erau Ari, Minjae și Kevin.
Vremea este însorită. Cred că așa pot sa o descriu. Nu imi amintesc să fi dat de astfel de momente meteorologice atât de des pe acasă, dar chiar este frumos.
Știu ca nu ar trebui să ma dau în vânt după razele soarelui, căci un vampir autentic s-ar face scrum dacă ar fi bătut de ele, dar, și mirat sunt, eu nu am avut niciodată probleme din această cauză.
Dacă stau mai bine să mă gândesc... sunt multe lucruri pe care cei de acasă le au, dar la mine sunt doar temporare sau chiar... inexistente.
Îi văd pe cei 3 așezați pe iarbă, la umbra unui arțar, așa că mă alătur.
CITEȘTI
𝕿𝖍𝖊 𝖇𝖊𝖌𝖎𝖓𝖓𝖎𝖓𝖌 𝖔𝖋 𝖙𝖍𝖊 𝖊𝖓𝖉 ᴺⁱᵏⁱ
Vampiros(Necontinuată) Eram perfect sigur pe mine că pot aduce mândrie în împărăția Nishimura dacă mă bag pe sub pielea regelui Yoo, dar nu a mers așa cum mă așteptam. Nu aveam in plan să imi notez in inimă un sentiment de care nu avusesem parte până atunc...
