Colierul

114 8 0
                                    

Se face dimineata iar noi suntem tot in barca plutind incet. Incerc sa o sarut pe Selena dar sunt intrerupt de telefon. Ma suna mama. Nu pot sa-i raspund. Imi trimite mesaj sa vin acasa pentru ca trebuie sa merg sa imi caute gazda la care sa stau. Ea are aceeasi problema deci ne despartim cu gandul ca ne vom intalni in oras.
Mergem cu autobuzul catre oras in cautarea gazdei. Inainde de a incepe cautarea ne plimbam pe bulevard ca sa ne bucuram de atmosfera de oras.
Din intamplare ma intorc sa ma uit la o vitrina in care se afla minunate bijuterii.
Intru nedumerit in magazin si cer politicos sa-mi arate ce tipuri de coliere sunt.
Nu gasesc nimic interesant pana cand un colier stralucitor imi atrage privirile.
-Ma scuzati, dar voi lua acesti colier.
-Poftim! Scuza-ma ca intreb dar pentru cine este?
-Pentru prietena mea! Ma mandresc eu.
-Sa-l poarte cu mare placere iar relatia voastra sa dureze vesnic.
-Ii multumesc, si ies din magazin.
Ca prin minune o zaresc pe Selena, imbracata intr-o rochita scurta si rosie. Ma sterg pe la ochi si tot o vad.
-Selena!
-Edward! Ce ma bucur sa te vad...
-Si eu.
-Vrei sa ne plimbam?
-Da! Am si un mic cadou pentru tine. Este un colier pe care l-am ales. Celelalte mi-au displacut dar asta l-am ales special pentru tine.
-Edy! Esti atat de atent cu mine.

Viata unui adolescentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum