Dupa ce a primit vestea, Selena s-a dus acasa cu un zambet larg pe fata-i luminoasa isi intreaba parintii cum o duc.
-Buna fata mea! Vreau sa -ti spun ca eu impreuna ca tatal tau iti vom da vestea ca poti sa-ti urmezi cursurile la un liceu.
-Dar cum?
-Unii dintre prietenii nostri ne-au ajutat dandu-ne imprumut cativa bani.
-Ooo! Le multumesc enorm de mult!
Aveti nevoie de mine?
-Nu de ce?
-Nimic dar vreau sa ies sa ma bucur de noua veste.
Ma indrept catre Edward si il iau in brate si ii spun ce s-a intamplat
-Selena de ce esti asa fericita intr-un moment ca asta?
-Nu mai este nici un moment! Parintii mei mi-au dat vestea ca imi pot continua studiile mai departe la liceu. Au imprumutat cativa bani ce ma vor ajuta.
O imbratisez pe prietena mea si o invart de fericire. O sarut pasional si ii dau marea veste care consta intr-un picknic la lumina lunii intr-o zi superba de vara.
Ii dau o bucatica din placinta cu carne iar ea imi ofera un patratel din ciocolata pregatita de ea.
-Edward, este foarte frumos. Esti un baiat minunat si in acelasi timp atent cu mine.
-Selena! Asta reprezinta dragostea mea pentru tine. Te iubesc!
-Cat de mult?
-Cat inaltimea mutelui Himalaya. Dar tu?
-Cat oceanul Pacific de mare.
O sarut pe frunte iar ea ma imbratiseaza spunandu-mi cu glas subtire:
-Nu te voi uita niciodata Edward! Niciodata!
-Nici ei Selena! Nici eu!
