Capitolul 6

540 17 10
                                    

Capitolul 6 - Surpriza!  

Am hotarat sa-mi continui drumul sperand sa ajung la vre-un capat. Asa am si facut. Fara sa vreau, m-am izbit de o usa. Nu m-am lovit tare. Am indreptat mana pe clanta. Usa scosese un zgomot ascutit. Am pasit neincrezatoare in fata cand deodata am simtit o prezenta nu mai departe de mine. Am intors spatele intreband cine e. Nici un raspuns!. Ma gandeam ca poate este doar imaginatia mea care a luato razna din nou . Mi-am continuat drumul cu aceasi senzatie ca la inceput. O senzatie destul de infricosatoare, dar nu puteam baga de seama decat sa am grija sa gasesc o alta usa, pentru Dumnezeu! Doar o usa cer! Mi-am spus in gand dupa cativa pasi cu aceeasi senzatie. Dupa numai cativa pasi am simitit doua brate puternice cuprinzandu-mi spatele. Am simtit cum sunt impinsa inainte pana cand podeaua mi-a disparut de sub picioare in numai o secunda simteam cum ma izbesc de treptele scarilor. Ma roteam si simteam cum fiecare treapta imi strapungeau partile corpului.

Am gemut de mai multe ori pana cand  gemutul sa transformat in tipat la ultima treapta unde se auzi un mic zgomot inspre coasta mea. Am pierdut firul cu realitatea cand am simtit o pocnitura la cap. Dar puteam auzi niste strigate care ma tineau treaza. Era acel Patrick. Tragea de mine ca sa ma trezesc. Simteam o senzatie care ma relaxa cand inchideam ochii, dar Patrick insista sa raman treaza. Mi-am simtit capul purtat in aer. Doua maini il sustineau. Am prins putere sa soptesc ceva. 

-Nu ma atinge!  

Am soptit, dar tare mult imi doream sa tip. Nu imi vine sa cred ca el mi-a cauzat durerile astea. Cu ce i-am gresit? Era limpede ca el m-a impins. De la inceput avea ceva cu mine. Mai intai cu bulgarele, apoi piedicile, si sa nu uitam de scena din baie. Scrie alb pe negru! Dar nici chiar asa! Sa ma omoare?!! Putea sa-mi zica in fata ca nu ma suporta. E reciproc oricum, iar acum ca sunt doi contra unuia, poate ei au castigat. Cu siguranta am sa-mi iau zborul din casa asta cat m-ai curand. 

Dupa ce i-am soptit acele cuvinte, am inchis usor ochii lasandu-ma dusa de acel sentiment care ma relaxa. 

Ceea ce stiam a doua zi cand m-am trezit, era ca, am fost impinsa pe scari, iar acela era Patrick. Singura persoana care se afla la momentul ,,impactului''. Abia acum mi-am dat seama, ca, era clar. NU SUNT DORITA AICI! Si asta este doar primul semn, ma tem ca daca nu sunt dorita nici aici, nici la matusa, atunci unde? NICAIERI! Asta era singurul raspuns. Nimeni nu ma vrea din diferite motive. Nimeni nu are nevoie de mine. Dar eu am nevoie de toti. De cineva care macar sa ma sustina. Iar, cand in sfarsit am gasit pe cineva, sunt nevoita sa-l parasesc, sau sa mi se ia. Dar prefer sa parasesc decat sa mi se ia. Nu as risca sa mai pierd inca o persoana draga. Asta cu siguranta nu. Dar ce altceva aveam sa ma fac? Sa ma iau de nebuna si sa fug? Taiat! Totul ma ducea la cele mai negre si intunecate ganduri.  

Dupa un lung somn, placut si relaxant, m-am trezit. Am inceput sa deschid ochii, incetul cu incetul. Pentru ce? Pe mine nu ma deranja daca ii aveam inchisi. Dar macar cineva sa afle ca sunt treaza. Ei bine cineva... nu prea auzeam zgomote pe aici. Era normal! Sau nu? Daca nu a auzit nimeni de mine? Daca inca eram zacand pe jos? Offf. Doar Matilda ce facea? Pana la urma am deschis ochii increzatoare ca cineva sa afle ca sunt printre ei. Dupa priva clipire, ochii mi s-au umplut de lacrimi, si speranta. Puteam vedea conturul baldachinului subt care ma aflam. Am clipit inca o data cu mai multa putere, in speranta de-a nu fi doar un vis. Aceeasi imagine, aceleasi culori. Incepeam sa gafai. Eram totusi speriata.

Era ca si nou pentru mine. Nu-mi venea sa cred ca vad pentru a doua oara, am mutat privirea spre o persoana care ma striga pe nume. Era tocmai W. Am sarit in sezut, si mai speriata. Atunci o durere infioratoare ma apasa in zona coastei. Rupta! Am pus mana din instinct. Dupa cateva secunde durerea se mai linisti. Priveam agitata peste tot in camera. Analizam incaperea de jos pana-n sus in doar 10 secunde cand deodata, privirea mi se atinti pe inca o persoana, care statea razamata de peretele de langa usa. Nu vedeam foarte clar, totul era in vag si in ceata. Nu puteam vedea decat niste conturi care-mi spuneau ca aceea persoana era clar mai inalta decat mine, si era barbat. M-am intors inapoi la dl. W. care acesta ma scutura. 

Oarba, dar inca te pot simti!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum