Capitolul 9

337 14 4
                                    

Hey! Inainte de a incepe, poate unora vi se va parea ciudata o chestie deci sa stiti ca am combinat capitolul 9 cu 10 :) . Inspiratie pe moment! :D . Ok atata tot, deci lectura placuta!:* _____________________________________________________________________________

                                                                                                                              I will always love you!

Capitolul 9

- Ce faci? Lasa-ma! 

Am strigat panicata, dar ma stranse mai tare de maini, ridicandule-n sus.  

- Ramai aici in camera asta! Nu vorbesti, nici nu tipi, nici in soapta sa nu te aud... 

- Ce prostii tot spui? Lasa-ma! Vreau sa imi repar greselile...  

Am spus din nou agitandu-ma fara motiv. 

- Taci! Si asculta ce am de spus. 

- Nu! Ce nu intelegi? Lasa-ma sau o sa strig! 

- Taci am spus! 

A tipat lasandu-mi o urma de 5 cm pe coapse facuta cu varful cutitului. 

- Ahh..ustura! 

Am urlat eu, dar el imi astupase gura cu mana lui grea, intorcandu-ma in 3 secunde cu fata spre el. Inca nu-l puteam vedea clar, dar avea un cioc in barbie, un cioc negru. Ceata cu care vedeam ma ametea groaznic, dandumi dureri groaznice de cap. 

- Asculta catea! Nu-mi pasa ca vezi sau nu, asa cum nu-mi pasa de smecheriile tale. Tu doar asculta si fa ce iti spun eu daca nu vrei sa fie mai rau. 

Imi soptise la ureche, cu un aer rece si arogant. Pe piciorul meu se prelingeau siroaie de sange, iar el le sterse cu cutitul, dupa care linse cutitul intr-un mod diabolic, lucru care ma facu sa strang din ochi, ignorandu-l, timp in care el iesi pe usa. M-am aruncat in urma lui incercand sa ies dar el incuiase usa rapid cu cheia.  

- Ohhhh! 

Suspinai trista aruncandu-ma in josul usii, usor. 

- Ce-i cu mine? 

M-am ridicat trista, incet asa cum eram obisnuita sa fac inainte de a vedea, asezandu-ma pe pat, analizam mica incapere in care ma aflam. Era ciudat cum de vedeam, ma simteam asa aiurea, totul se petrecea prea rapid, si prea ciudat. Acum cateva ore, poate zile, chiar nu stiu de cat timp sunt aici, stateam cu dl. W la povesti, incercand sa-mi descopere un "secret" ? Iar acuma sunt inchisa aici! Ce-am facut? Priveam baldachinul clasic al patului. Era asa... alb! Ca si pereti camerei. Totul parea asa...rece! Nu mai simteam caldura de mai devreme, mi se facuse pielea de gaina gandindu-ma prin ce am trecut mai devreme. Semineul din fundul camerei parea mort, doar cu o mica valvaie in mijloc, pe pas de stingere. Mintea imi inca era intr-un soc, imi puteam da seama de asta, deoarece nu ma gadeam limpede si durerile de cap se accentuau. M-am ridicat usor de pe pat incercand sa ma indrept spre fereastra din stanga patului, dar in zadar, corpul slabise din nou si cazusem pe pat.  

Dupa multe lesinuri, sau somn de voie, nu mai visasem de mult, dar visul pe care-l avusem in acest timp in care stateam slabita pe pat, avusesem un vis foarte ciudat. Mintea reproducea momentele cu cei 2 necunoscuti la cimitirul mamei, lucru care, dupa ce ma trezisem, ma puse pe ganduri de tot. Vedeam din nou in acea ceata care ma jena, facandu-ma sa prefer a inchide ochii. In tot acel timp care stateam inghemuita in covertura rece a patului, incercam sa deslusesc "secretul" dl. W. si sa leg tot ce stiu despre mama cu tot ce mi-a spus dl. W. , dar fara rost. Chiar nu aveam idee care-i era rostul...  

Oarba, dar inca te pot simti!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum