Capitolul 16

238 8 3
                                    

Iar va dezamagesc postand tot mai rar, dar asa e! :| Scoala e de vina!

----------------------------------------------------------------------------------

Capitolul 16

- Adelaide? Cu cine tot vorbesti? 

Ma intrebase o voce din spetele meu. Era dl. Arwell caretocmai intra pe usa, cu o spranceana ridicata, uitanduse in jur, suspect. Eu intepenita, incercam sa gasesc o scuza buna. 

- V... stiu ca o sa fi se para penibil, dar, eu vorbesc cu plantele... 

Speram ca e de stul de credibil, altfel... 

- Ahhh, nu-i nici o grija, si eu le vorbesc la fel de mult. Ei bine? Cum ti se par copilasii mei? 

Ma intrebase dl. Arwell pe un ton glumet, gesticuland spre intreaga sera, aratand spre plantele care erau asezate pe masute si mese. 

- Frumoase!  

Nu aveam ce ii spune altceva, decat ca erau frumoase. Imi cam displacea modul insistent, parandu-mi a fi obsedat, dar pentru prima data simt ca pot vorbi cu cineva despre un lucru comun, chiar daca nu ma mai interesa de mult acest lucru.  

Acesta chicotise. 

- Hmm...te-ai schimbat fata de ultima data! 

Spuse el, observandu-mi schimbarea. 

- Da! Simteam...simteam nevoia sa schimb ceva. 

Am spus zambind politicos. 

- Stii, imi amintesti de doua persoane din tinerete. 

Spuse acesta serios, apropiindu-se de mine, luandu-mi o suvita de par si storcand-o intre degete, apoi dandui drumul si bagandu-si mainile in pantaloni de stofa ai acestuia. 

- Dar au trecut muulti ani de atunci, imbatranesc, probabil incep sa uit lucruri... 

Spuse dl. Arwell glumind si suspinand. 

- Ohh! Haha! Serios? Nu s-ar vedea! Scuzati-ma, cati ani aveti? 

Am intrat usor in discutia inocenta, stiind ca Patrick imi in terzise sa nu ma ating de el, nu sa nu vorbesc cu el. 

- 40! Cei mai grei ani, dar inca sunt tanar pe dinauntru. 

-Oh! 40? Sunteti inca tanar... si chiar nu va aratati varsta, abia daca pareti de 35. 

Amandoi incepuram sa radem 

- Vad ca va distrati acolo, intreaba-l daca are copii. 

Imi ordonase Patrick, eu pastrandu-mi zambetul inghetat pe buze. 

- Daca nu va suparati... 

- Te rog! 

- Aveti copiii? 

Acesta incetase din zambit imediat dupa intrebare, scotand mana dreapta din buzunar, uitandu-se la ceas. 

- Nu! N-am! Si nici nu mi-as dori. Urasc copii. 

- Pff... rase Patrick sarcastic...! 

- Ma iertati, am sa ma intorc la treaba mea! 

M-am scuzat imediat, intorcandu-ma spre plantele din dreapta mea, incepnad sa le schimb ghivecele, in timp ce dl. Arwell iesise plictisit pe usa, nu inainte sa imi arunce o privire, zambiind fals. Ma privea gandind adanc, ca si cum incerca sa-si aminteasca ceva, apoi iesise. Poate vroiam sa-mi dea o alta treaba si uitase! 

- A plecat, nu? Bun, grabeste-te si nu te obosi prea tare azi. O sa fii putin ocupata! 

Rase Patrick diabolic. Ma intrebam ce ma astepta iar, dar grabindu-ma asa cum imi ceruse. Imi terminasem treaba in doar cateva ore, si iesind afara asteptandu-l pe Patrick in coltul indepartat al strazii, pana cand acesta ajunse. Imi facuse semn sa intru in masina, si fara sa imi mai spuna ceva parcase agresiv, facad-o pe smecherul, in fata unei cladiri. Incepuse sa ranjeasca cand vazuse ce sperietura trasem, eu abtindansu-ma sa nu ii arunc cateva prostii in fata. Iesisem din masina, urcand scarile si afinsadune in capatul unui hol luminos si lung, cu multe lusi pe lateralul peretilor.

O luase inaitea mea, eu urmandu-l rapid pana cand intrasem pe o usa din spate, ajungand intr-o sala foarte spatioasa, cu multi domni imbracati in halate albastre, luptandu-se. Patrick il chemase pe un barbat, aratand foarte in varsta, imbracat intr-un halat alb, simplu, parand a dicta persoanelor asezate grupat in fata lui. Toate erau in picioare pe niste saltele, fiind grupati cate doi, si executand tot felul de miscari, ca acelea din filmele cu jujitsu sau judo, aducandu-mi aminte de vestitul Jet Lee. Patrick facuse o aplecaciune in fata domnului care se aplecase inaintea lui, dupa discutasera foarte serios, batranul enervandu-se, apoi Patrick linistindu-l si gesticuland spre mine. Domnul mirat ma privise chemandu-ma spre el. 

- El este dl. Kyung Joo 

Mi-l prezentase Patrick, dl. aplecandu-s ein fata mea, eu nestiind ce sa fac, Patrick ma impunsein spate spunandu-mi sa fac la fel. Dupa ce m-am aplecat timida, batranul ma analizase atent, apoi uitandu-se spre Patrick, aproband. 

- El te va invata judo clasic. Acum va trebui sa iti consumi toata puterea si toata atentia care ti-a mai ramas, asupra lectiilor. Nu incerca sa scapi sau sa ratezi vre-una! Acum am sa plec. 

Si asta si facuse, ca de obicei! Ma lasase cu acel domn in fata mea, el facand semn catre ceilalti elevi, acestia iesind fiecare cu cate un prosop pe umar, indreptandu-se spre usa. Dupa ce sala ramase goala, batranul a carui nume nu-l memorasem prea bine, imi spuse sa ma dezbrac de geaca si ma chemase pe salteajua in mijlocul salii. Ma dezbracasem tremurand de frica, ca nu cumva sa se intample ce nu asteptam. Ma afisasem in fata lui, acesta spunandu-mi sa-l lovesc, lucru pe care nu-l intelesesem.

Acesta imi tot repeta sa-l lovesc, si incercasem sa-mi dau drumul, gesticuland o lovitura in stomacul lui, dar batranul ma prinse incet de mana, sugindumi-o, tinandu-ma cateva secunde si api impingandu-ma in fata. L-am privit putin speriata, el razand apoi devenind serios, dupa care luase o anumita pozitie, provocandu-ma din nou sa-l lovesc, asta si facand dar de data asta, acesta ma prinse puternic de mana, intorcandu-ma cu spatele spre el, cu mana mea sucita, eu incepand sa tip. Batranul imi spuse sa ma eliberez, sa lupt, in timp e ma strangea tot mai tare, iar eu alarmandu-ma spunandu-i sa-mi dea drumul. 

- Calmeazate! 

Tipase la mine! Eu calmandu-ma automat, mana incepuand sa ma intepe de durele, mai ales fiind cea ranita. In cateva momente imi aratase o miscare care ma ajuta sa ma eliberez, repetand-o si exersando de zeci de ori, incepand sa obosesc dar memorand miscarea. Incepuse sa imi placa acest antrenament, incepand sa rad din nou, intrebandu-ma daca am innebunit cumva. A doua parte din "schema" asa cum numeam eu antrenamentul, trebuia sa ma atace, iar eu sa-l imobilizez, asa cum ma invatase.

 Dupa ce exersasem acea parte, imi aratase un alt mod nou, incercand sa-l prind de mana si sa-l arunc peste spatele meu, aici nereusind prea mult, dar din nou, repetand miscarea de zeci de ori pana cand se inserase. Chiar se inserase, invatatorul care trebuia sa plece ma invitase afara si sa astept, pentru ca deja era tarziu. Am iesit afara si m-am asezat pe o bancuta de langa parcul de langa acea cladire. M-am asezat fara sa mai simt ceva de oboseala, fiindu-mi si foame, am cazut ca si moarta pe banca.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Iar am venit cu un capitol scurt! Si va rog sa imi scuzati greselile gramaticale, sigur sunt facute din oboseala. Have a nice day! :)

Oarba, dar inca te pot simti!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum