Capitolul 7- Razbunare!!?
***
- Esti nebuna? Acum se zice ca eu sunt ,,ala''!
- Sa se zica! Nu e nici o noutate. Si de unde esti atat de sigur ca eu sunt aceea? Poate a fost mama...
Spuse Jasmine sarcastica uitanduse pe tavan.
- Stii ceva? Nu stiu in ce joc murdar te-ai bagat, dar eu risc sa-mi pierd partea.
- Risti? Fratioare draga! Simte razbunarea. In loc sa-mi multumesti asa faci tu?
- Ma descrurcam si singur!
- Nu am facuto numai pentru tine! Ci si pentru adevarata razbunare, mama!
Spuse Jasmine privind in gol nervoasa strangand din pumn, in timp ce doua lacrimi iesire cu greu din ochii ei verzi, verzi ca ai mamei.
- Ai nevoie de ajutorul meu... spuse uitandu-se din nou la mine mijind ochii si razand sarcastic.- Cat de fraier poti fi!
- Dupa cum am mai zis, ma descurcam si singur! Si altadata masoarati cuvintele. Si nu am nevoie de ajutorul nimanui.
Spusei prinzand-o de guler ridicando putin mai sus decat tocurile ei.
- Nu ai curaj nici un fir sa mi-l smulgi!
Spuse razand sarcastic din nou, iar eu ridicando si mai sus.
- Nu-s asa prost, si tie frica de mine! Stim amandoi asta. Si altadata... cand mai ai de gand sa ma tragi in jos... nu uita... funia noua niciodata nu se rupe...
Spusei trantindo brusc jos iesind in graba nervos pe usa.
***
Cu ajutorul Matildei, am coborat din pat cautandu-l in toata casa pe D W, aveam multe de discutat.
-T...ta...ta?
Am spus putin emotionata dar si nervoasa in acelasi timp.
- Ayleen...? Ti-am zis sa nu te dai jos din pat?
Defapt... nu-mi zise asta.
- Ndah... am ceva important sa-ti spun!
-Ba nu... am eu ceva si mai important!
Spuse bucuros.
- Tu primul!
- Ba nu! Mai intai tu.
Off... fie! Nu vreau sa ne contrazicem si am inceput tras aer in piept.
- Cred ca stiu cine m...a impins de pe scari.
- Impins? Cum?
A spus socat.
- Da!
- I-a loc.
Imi spuse tragandu-ma de brat.
- M-am trezit aseara. Imi era sete. M-am trezit si am cautat bucataria, dupa cateva minute m-am pierdut si prin preajma mea simtisem ceva, sau cineva. Am simtit niste maini impingandu-ma pe la spate. Imediat eram inviratindu-ma si rotindu-ma pe scari. Era clar! Cred ca am fost impinsa.
Poate ca nu era cea mai clara explicatie, dar aveam emotii pentru ca stiam daca trebuia sa o spun sau nu.
- Stii cine a fost?
- Dupa cateva secunde, imedit dupa ce am cazut aparuse Patrick, care ma... ajutase sa ma ridic, desi nu prea puteam.
- Patrick?
