Salut! :) Scuze celor care sunteti la zi cu cititul povestii mele, stiu ca am comis un conflic, si acela e ca nu am mai postat de o luna. :| Da! Dar practic nu mai aveam nici o idee de continuare iar acum s-a intamplat "magia" . Nimic important nu se intampla in acest capitol, dar important va fi ce se va intampla abia dupa acest capitol :).Si din nou imi cer scuza din cauza greselilor de tipar care vor avea loc, dar e tare tarziu iar mie imi " cad ochii-n gura" de oboseala.
Spor la citit!
Capitolul 18.
Ma impinse nervos catre bancheta din spate, apoi trantind portiera, si intrand si el in masina apoi pornind-o, luand-o inainte cu o viteza care acum mi se parea mult mai infricosatoare, dar de data asta intepenind de frica si confuzie. Ii priveam prin oglina retrovizoare chipul incruntat, si puteam auzi cum scrasnea din dinti, abtinandu-se dintr-un urlat periculos, si totul pentru ce? Ii pasa de mine?
Dupa un drum a carui durata nu am bagat de seama, doar stiam ca sunt purtata printre alte masini realizand de ce tot drumul ma simteam ametita. Am parcat in fine in fata unui mic cartier foarte modest, apoi iesind din masina, fara voia lui Patrick il urmasem pana in capatul unor scari de piatra foarte mari, care duceau spre usile unor mici locuinte, noi intrand chiar pe cea din fata, prima, pe langa alte doua usi, restul fiind doar lungi pereti.
Semana clar a un mic cartier placut si primitor, Patrick deschise usa cu o cartela, uitanduse apoi in stanga si in dreapta stradute-i dupa care intrase pe usa iar apoi lasandu-se cu subinteles il urmasem aratand inca ca un caine plouat.
Socul fu mai mare cand am aruncat pentru prima data privirea spre incaperea total diferita fata de cea de unde plecasem la inceputul. Totul era asa de alb si spatios, inalt si modern. De-a dreptul minunat!
- T...u... unde suntem?
Il intrebasem derutata si fascinata.
- La mine acasa!
Spuse Patrick indiferent descaltand-se si aruncand-se pe canapeaua din mijlocul camerei si relaxandu-se dand capul peste spate apoi scotand un geamat de relaxare. Eu inca analizam uimita incaperea nevenindu-mi a crede ca aici locuia tocmai Patrick. Avea doua case? Poate avea mai multe! Gandii eu.
- Totu-i asa de alb.
Am spus in timp ce ma descalasem asezandu-mi pantofi in pragul casei, exact cum facuse Patrick.
- Hah, si ce vrei sa spui cu asta!?
Rase el sarcastic inca intins pe canapea parand a atipi. Nu! Nu trebuia sa atipeasca. Imi era si foame iar eu aveam nevoie de niste claritati. Asa ca ma asezasem vis-a-vis, pe o bucatica de canapea de piele, pipaind-o simtind rafinamentul cu care a fost creata. Am suspinat dintr-o data tare asteptand ca Patrick sa arate vreun semn, dar stiind ca degeaba o faceam pentru ca timp de cinci minute el ramase acolo la fel de obosit ca altadata. Dar clar, nu aveam de gand sa stau si sa astept pentru ca in mine strabatea o nevoie mare de manacare asa ca fara rusine m-am ridicat iar doar la 10 pasi, urcand doua trepte micute, se afla mini-bucataria cu ustensile foarte moderne inca necunoscute pentru mine. In sfarsit, dupa o indelungata vreme, revedeam o bucatarie foarte avansata fata de acum cinci ani. Nici nu imi mai aminteam cand a fost ultima data cand am gatit. Pipaind mobila care arata asa de curata si la fel de luminoasa, lucru care inca ma uimise, cum putea Patrick cel groaznic si primitiv sa traiasca intr-un loc asa modern, total diferit. M-am intins pana la dulapiorul de sus, deschizandu-l si cercetand alimentele, gasind ceea ce asteptam, apoi m-am indreptat spre frigiderul foarte spatios, gasind tot felul de racoritoare si... conserve, langa tot felul de pungute cu supe, clar, la plic, adica instant. Oare nu stia sa gateasca? Intr-un final am gasit niste oua, dupa care am mai cautat tot mezeluri si alte necesitati pentru a reusi sa creez un mic-de-jun destul de delicios dar tot o data incercasem sa nu ma intind, pentru al nu deranja pe Patrick, dar cred ca deja o facusem. Dupa un timp indelungat in care ma chinuisem sa ghicesc cum functioneaza acel aragaz "fara ochi", intr-un final reusind sa-l pun in folosinta, am cotrobait prin sertare si dulapuri in cautarea a doua farfuri si linguri, iar dupa ce gasisem si pregatisem amandoua farfuri umplandu-le cu , mancarea gatita gasisem si o masa cu patru scaune, aflata dupa un perete decorativ. Dar cand am ridicat cele doua farfurii, din senin ma luase o tusa galagioasa, care aproape ma facuse sa scap farfuriile din mana, dar fiind rapida si rezistenta, le asezasem rapid pe masa de gatit din marmura dar destul de galagios, incat speriata, imi acoperisem gura si priveam speriata spre cele doua farfuri care se trantisera pe masa. Tusa nu ma mai lasa apoi fara sa mai rezist imi dasem drumul si tusind puternic incat il trezisem pe Patrick, care acesta se ridicase alarmat indreptandu-se speriat spre mine, cautand rapid un pahar umplandul cu apa apoi intinzandu-mi-l mie. L-am dat peste cap rapid, apoi simtind cum gatul acum imi era umezit. Tusa ma lasase pentru moment dar o ameteala groaznica ma luase cu asalt, dar am strans din ochi pentru cateva secunde si ma relaxasem, aproape revenindu-mi.
