Din nou cu un mic capitol! xD ....
Probabil ca ati observat schimbarea brusca a actiunilor si a sentimentelor tuturor personajelor din poveste. Aceasta complicatie produsa intentionat :), in nici un caz nu am deviat de la subiect din greseala sau neatentie. :) Simteam nevoia de a sari mai brusc la actiune :). Si probabil ca vi se pare stupid ca Ayleen sa vada, din nou, dupa 3 ani de intuneric....ei bine.... in cazul ei lumina. Va voi explica mai devreme aceasta situatie. Nu sunt cine stie ce doctorita sau priceputa in medicina, si in nici un caz nu am invatat la anatomie ( desi am avut mereu 9 si 10, dar mecanic!!! ) desi am dat un mic "search" la "goagal" si am aflat ca orbi temporari vad alb. Adica cei care nu vad pe permanent, ei bine si asa Ayleen a noastra, s-a ales, dupa un accident grav, urmat de o lovitura minora in partea lobului occipital ( care implica vederea si recunoasterea culorilor), provocandu-i orbirea provizorie, care ar fi trebuit ingrijita medical sau operata pentru ai curata cheagul de sange strans in aceea parte.
De ce nu a fost operata? Multumita mie, pentru ca am creat o creatura. Matusa sa, zgarcita, mai mereu cu nasul pe sus, care nu a vrut sa-i plateasca o opertie, aceasta bucurandu-se pentru oribirea tinerei. Probabil la inceputul povestii va intrebati de ce o uraste si probabil o vrea moarta. Asta ve-ti aflat mai tarziu, o data cu mai multe raspunsuri la intrebarile puse de voi, de exemplu. Cine era tanarul care o necajea la casa matusii ei., si multe altele.
Iar Ayleen vede! Cum asa? Cred ca unii va-ti dat seama de ce. Datorita loviturilor zdravene prin care a trecut, incepand cu scena aceea unde ea a fost impinsa de pe scara, lovindu-se la cap de treptele scarii, de aici ea incepuse sa vada treptat, devenind tot mai profesionista, in prezent, toata durerea pe care o avea in suflet, o facea sa uite ca poate vedea, ea ingrijindu-se de grijile mai "importante".
Ei bine ma bucur ca v-am lamurti! :) Daca mai aveti ceva pe suflet, doar lasati un comentariu, pe langa alte felicitari ;)) si :* exclamari :)). Hai ca glumesc! :) Va-ti prins voi :-j :*
Deci!:* Va astept oricand! Bye bye si spor la citit!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Capitolul 12
- Haah! Ce faci, Dumnezeu iti da!
Spuse Patrick cu un sarcasm serios, tragandu-ma dupa el, eu impietrind sub umarul lui urmandul cuminte, amandoi pornind rapid schiopatand spre vechea casa.
Urmasem acelasi drum, tacuti intr-o atmosfera incinsa, intrand in aeeasi camera. Ma pregateam spiritual pentru scena ce va urma sa se intample. Ma gandeam ce, probabil va face, sigur voi ramane flamande zile-n sire, fara apa, si nespalata... Deschise usor usa, ajungand langa pat, asezandu-ma incet. Patrick ingenunchiase usor la randul lui, in fata mea, incruntat datorita dureri care navalise asupra piciorului cand se asezase, analizandu-mi atent sclantitura, indoindul si sucindul in stanga si dreapta. Dupa scurt timp se ridicase incet si greu, strambanduse ca de obicei. Statea acum ridicat in fata mea, privindu-ma ca si data trecuta, eu intimidandu-ma si aplecand privirea in jos, el intorcand capul intr-o parte.
- Nu ti-am facut nimica...
- Haaa?
Am intrebat, ridicand privirea.
- Data trecuta! Te asigur ca esti nepatata!
Spuse acesta ca si cand ar fi recunoscut o crima facuta din placere. Inca nu-mi dadusem seama despre ce vorbea, incercand sa imi aduc aminte, acesta arunca un plover gros in fata mea. L-am luat in mana, ridicand privirea.
