Capitolul 17.
Am adormit fara sa vreau pe bancuta inghetata din parculet, iar dupa lungul somn ma trezisem in vechea camera, aceea a lui Patrick, a doua camera in care am fost mutata de el de fiecare data cand faceam cate ceva.
M-am trezit foarte odihnita, doar cu o mica febra musculara la picioare. M-am sculat in sezut, apoi ridicandu-ma din pat, iesind pe hol, cautandul pe Patrick, fara sa stiu de ce, doar simtind nevoia sa vad pe cineva. Am inceput sa cotrobai prin fiecare camera, nervoasa si suparata. Oare de ce erau asa de multe camere? Speram doar sa-l gasesc aici, si sa nu trebuiasca sa urc celelalte etaje. Cautandul si iar cautandul prin cinci camere, l-am gasit in a sasea, o camera foarte retrasa si usa era ca si invizibila incat nici nu ai vedea-o daca ai trece pe langa ea. Acolo era chiar Patrick, stand pe un scaun langa o masuta mica din lemn, goala, asezata langa un geam. Patrick statea cu capul pe ea, cred ca dormea, m-am asezat incet pe scaunul celalalt, nesiind ce sa fac. Am ramas tacuta vre-o 3 minute, tusind si suspinand asteptand macar sa miste. Dar nu! Dormea ca si dus!
Bun, m-am gandid sa ma intorc in camera si sa-i aduc o patura, cred ca i-ar mai relaxa somnul in frigul asta, oricum nu aveam ce face din moment ce nu stiam cat este ceasul, doar stiind ca afara era lumina. M-am intors pe varfuri in camera, apucand un cearceaf si aducandu-i-l lui Patrick, acoperindul incet, poate acum ii era mai bine, nu aveam de unde stii. Oare cat era ceasul? Oare nu trebuia sa merg la lucru? Nu, nu o sa ma duc pana cand Patrick nu imi va spune, poate asa trebuie sa fac.
Iar suspinai enervata, si chiar imi displacea idea obisnuintei si ascultarii. M-am indreptate spre celalalt geam, in spatele lui Patrick, observand razele de soare care treceau prin geamuri incalzindu-mi mana rece.
Asa e, in sfarsit iesise soarele dupa o iarna grea si lunga, foarte lunga. Priveam cum zapada sclipitoare acum se transfomra in apa, cum cadea pe acoperis scurgand-se pe geamuri, alunecand in jos, formand sute de siruri de apa, pe geamurile murdare. Ba chiar si o randunica isi facuse loc pe pervazul ud al geamului cirpind si batand cu cioculetul ei in geam spre mine, chicotind incet, il observasem pe Patrick cum se ridicase rapid, aruncand scaunul la deparatare, intorcandu-se rapid spre mine, prinzandu-ma de maini si sucindule, scotand in doar cateva secunde un briceag asezandumi-l la gat. Eu am scos un geamat de disperare, speriata am tipat la el.
- Ohhhh!
Suspinase acesta usurat.
- Cand te-ai trezit?
Spuse acesta dandu-mi drumul, ducandu-si mana la cap frecandu-si parul ciufulit. Am inghetat privindu-l socata. Ce-l apucase?
- Ooo doamne! Cat ii ceasu?
Spuse Patrick grabit si nervos, scotand din buzunarul blugilor un telefon foarte modern, linistindu-se apoi cand vazuse ora.
- Bine! Hai sa mancam!
Spuse ducandu-ne in acea camera, unde il injunghiasem data trecuta, el aducand doua farfuri cu gustari reci. Eu il priveam fiind uluita si fascinata cum putea fi asa de linistit dupa ce se intamplase scena de inainte, dar inauntrul meu imi spunea ca sigur il necajea ceva. El se asezase tot in acel loc, iar eu la fel, dupa ce imi servise farfuria se puse si insfacase tot ce era pe ea, privindu-l cat de infometat putea fi, desigur, si eu apucand cate ceva dar fiind inca cu ochii pe el.
- Si? Cum ti-a mers ieri?
Incepuse el un dialog foarte modest, observand cat de jognitor il priveam. Mi-am intors ochii la farfuria mea.
