Capitolul 14
Am adormit cu gandul impacat. Sunt sigura ca voi reusi sa scap daca o sa ma comport ca si cum m-as fi obisnuit cu situatia. Sunt sigura, sunt foarte foarte s....
- Scoala-te!
Spuse Patrick miscandu-mi corpul.
- Scoala-te am zis!
Spuse acesta din nou, facandu-ma sa ma ridic, in sezut, somnoroasa.
- Ia astea!
Imi trantise in poala o rochie si niste cizme calduroase, pe langa lenjeria intima si un pardesiu acum avand o tinuta eleganta si completa.
- Grabeste-te! Trebuie sa pleci la treaba!
Imi dirijase cat timp el scotocea din nou prin sertar.
- La treaba? Iarna? Gradinareasa?
- Exact! Domnul are o sera si plante in interiorul casei.
Spuse Patrick incruntat, se pare ca nu gasise ce cauta, apoi iesind pe usa, lasanu-mi putina intimitate, eu imbracandu-ma cu ce mi se dase.
Era o rochie maronie, foarte calduroasa, cu un pardesiu crem lung si niste cizme pana la genunchi cu un mic toc. Ciudata tinuta, desi ma bucuram pentru ca purtam din nou haine frmoase si curate. Acum era cald, inauntru, iar afara inca era intuneric, doar o lumanare de pe birou mai lumina camera.
Patrick batuse la usa, chemandu-ma afara, urmand acelasi hol obositor si friguros, facand acelasi drum pana la iesire.
- Stai!
Ma oprise aranjandu-mi parul, apoi iesind pe poarta cea mare, care-mi stranise amintiri, apoi intrand intr-o masina neagra, lucioasa, de lux. Oare unde ma ducea? Intrasem in masina, Patrick legandu-ma la ochi, cu o esarfa, fara sa-mi spuna ceva, iar eu fara sa-l intreb. Probabil era clara situatia. Urmase un drum lung de aproximativ jumatate de ora, eu emotionata din calea-afara.
- Fi atenta la mine!
Imi atrase el atentia cat timp ma dezlega la ochi, esarfa invartind-o in jurul gatului meu.
- Te comporti foarte normal. Nu uiti cine esti! Si niciodata, da' niciodata, nu aduci vorba de stapanul ... pardon... de mine!
Spuse acesta serios, uitandu-se tremurand, atent in ochii mei.
- Da? Si sa nu uitam....
Spuse aplecandu-se-n bancheta din spate dupa o poseta neagra.
-Ia asta si nu o lasa din mana...si inca ceva...pune-ti astea in urechi...
Era un cip minuscul!
- Poftim?
Am spus crispata, am ascltat prea mult, si deja totul devenea prea ciudat.
- Termina!!!!
Tipase, plesnindu-ma incet dar rau, peste fata.
- O alta regula.... poate chiar nu ti-ai dat seama, dar eu pun intrebari aici, nu tu. Asa ca acuma, hai, la treaba, spuse bagandu-mi cipul in urechea stanga, ridicand-se din masina, deschizandu-mi portiera, uitandu-se suspect imprejur. Eram pe o straduta destul de ocolita de lume...
