Buna! :) Spor la citit!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
I still lovin' you...
Capitolul 13
Stateam pe pat, "meditand" la cele spuse de Patrick, infiorandu-ma tot mai mult, spuspinand intr-una.
Si totusi, imi treceau ultimele fraze prin minte ca niste rachete, si tot nu stiam ce insemnau. Daca, oare imi dadea drumul, sa plec insfarsit? Daca isi daduse seama ca facuse o greseala?
Pentru moment, gandul asta ma linistise, chiar daca mintea incerca sa ma convinga altceva, nu vroiam sa renunt la speranta. Trecuse mai mult de o ora, de cand Patrick plecase, iar acesta si aparuse.
- Gata! Urmeaza-ma!
Imi dirijase din fata usii. Merseram pana la al treilea etaj, pe acelasi hol lung, trecand pe langa fosta mea prima camera, usa fiind deschisa, observand sangele din incidentele trecute, care era deja inghetat si inchegat in podea. Am mers pana in fundul holului, intrand intr-o camera intunecoasa, mare si fara geamuri. Parea a fi o biblioteca veche, cu un semineu vechi in dreapta, pe perete, deasupra acestuia, un tablou mare, si vechi, cu un domn elegant, stand lejer pe un scaun.
Cat timp eu analizam camera, Patrcik o luase inainte, langa rafturile vechi, cu sute de carti prafuite, in fata acestora, un birou de moda veche, inca intr-o stare solida. Pe peretii camerelor se aflau zeci de lumanari, pe tavanul acesteia un candelabru mare dar simplu, de cristal.
- Vino!
Imi facuse Patrick semn cu mana, el intrand pe o usa care aparuse din senin de dupa un raft, acesta fiind dat la o parte. L-am urmat, intrand pe acea usa, in fata noastra fiind niste scari de piatra, eu fiind desculta, incepusem sa dardai.
- Nu ti-ai luat bluza?
Spuse acesta crispat, iar eu dand din umeri. Era foarte rece, peretii fiind ingusti si inghesuiti, iar scarile foarte insuportabile. Pe pereti inalti aparusera torte asezate intr-un patrat cioplit in interiorul peretilor, alocuri, care luminau micul hol primitiv.
Ne continuasem drumul, urcand scarile care erau in spirala acum. In doar cinci minute ajunsem intr-o camera calduroasa, si spatioasa, dar sutele de dosare si carti asezate pe canapeaua de langa biroul asezat langa un geam semi-oval de pe perete, si rafturile la fel de pline cu carti aranjate dezordonat, faceau camera sa para foarte mica si inghesuita
Patrick se asezase pe scaunul de la birou, facandu-mi semn cu mana sa ma asez pe un alt scaun din fata biroului, timp in care el scotocea prin hartii din sertarul biroului, dupa care imi trantie un dosar nu foarte gros , in fata.
- De astazi de vei numi Adelaide Bicott, esti o frantuzoaica gradinareasa....24 ani, necasatorita si mai multe detalii neimportante le gasesti in dosar.
Spuse Patrick calm, cat timp eu il ascultam socata.
- frantuzoaica??? Cum???
Am intrebat epuizata.
- Da! Doar limba asta o stii, nu?
- Adelaide? Gradinareasa? Ce prostii vorbesti?
