Skull

20. Îți promit că nu voi mai uita

     20. Îți promit că nu voi mai uita.

     De ce nu mi-a spus nimeni că răzbunarea cere sacrificii? E șapte dimineața și eu mă învârt de nebună prin bucătărie de mai bine de-o oră. Tocmai le-am făcut tuturor din casă micul dejun preferat. Să fiu a naibii. Ouă jumări pentru surorile mele și câte-o clătită cu fructe și frișcă. Omletă și salată de legume proaspete pentru Emilia. Avocado, brânză și pâine prăjită pentru Samantha. Iar pentru depravat am făcut ochiuri cu bacon, clătite cu sirop de arțar și limonadă rece. Plus patru cești de cafea preparată exact cum le place fiecăruia. Termin de scris cele patru bilețele pe care le strecor sub tacâmuri, apoi rânjesc când văd masa atât de plină. Eu am făcut toate astea și sunt mândră de mine. Au trecut mai bine de trei luni de când am preparat ceva pentru altcineva.

     Îmi reazem capul de tocul ușii năpădită de somn. Sunt obosită și îmi vine să mă tăvălesc pe jos din cauza gândului că trebuie să ajung la antrenamentele pentru dans peste patru ore. Azi-noapte am ajuns acasă pe la trei dimineața. Skull și-a petrecut toată noaptea cu Dark și ceilalți, în timp ce eu aproape m-am târât pe jos prin bar. Când am intrat în mașina lui Skull am adormit instantaneu și m-am trezit când nenorocitul m-a tras de păr ca pe o pușlama de doisprezece ani care a făcut ceva năzbâtie. L-am înjurat în șoaptă tot drumul spre camera mea. Când am ajuns în cameră a căzut ca secerat în pat, adormind instantaneu.

     L-am privit pentru minute bune, gândindu-mă cum poate arăta atât de vulnerabil un om care e atât de atins de păcat și ură. Apoi i-am căutat prin geacă și am găsit jointurile. Mi-am aprins unul și l-am fumat cu patimă, simțind cum mă liniștesc secundă după secundă. Și nu știu de ce am am făcut ce am făcut, dar m-am trezit dezbrăcându-l de jacheta de piele, apoi de tricou, jeanși și teniși lui perfecți. S-a trezit când am făcut asta, dar a tăcut și m-a privit cu un soi de privire ciudată. A adormit în câteva secunde, fără să îmi spună nimic răutăcios. Când m-am pus în pat, am făcut prostia de a-l atinge. Mi-am lăsat palma să-i mângâie obrazul, apoi degetele mele s-au perindat prin părul lui. Am adormit în poziția aia și m-am trezit tot în același fel. Mi-am retras ca arsă mâna, verificând dacă e treaz. Din fericire, dormea la fel de adânc.

     Mai privesc o dată masa, încercând să îmi imaginez cât de surprinși o să fie. Cu asta urc înapoi în camera mea cât de încet pot. Sunt o fată bună și nu vreau să îmi deranjez familia frumoasă și perfectă. Camera e scăldată într-un întuneric primitor și somnul mă cheamă înapoi. El doarme în continuare și nu pare să fie deranjat de mișcările mele. Setez alarma și mă bag înapoi sub cearceafuri. Gândurile îmi alunecă la droguri și strâng din ochi. Naiba să mă ia acum. Dacă nu aș fi cedat când m-am întors acasă, acum aș fi fost mult mai bine și mai stabilă și desigur, nu în pericol de-a fi închisă. Îl simt foindu-se și ies din gândurile negre imediat. Mă aștept să aud ceva sarcastic, dar nu vine nimic. Sunt cu spatele la el și îl simt din nou foindu-se. Ce naiba? Îmi întorc capul și-i văd pumnul încleștat în cearceafuri. Și îmi dau seama.

     Un coșmar. Din nou. Suspină.

     Nu-mi pasă. Îmi bag capul în pernă și mă forțez să mă gândesc la orice altceva ceva. Nu pot, totuși. Îl aud și mă consumă. Mă forțez mai tare. Nu funcționează.

     Nu. Pot. Să. Îl. Las. Să. Sufere.

     Merit premiul pentru cea mai proastă naivă din stat.

     Mă întorc cu totul spre el. Inima mi se înmoaie când îl văd atât de vulnerabil și al nimănui.

     Proastă. Proastă. Proastă.

     Mă strecor sub cearceafuri până ce ajung lângă el și-i descleștez pumnul din materialul moale, apoi îl prind de față și-l strig pe nume, timp în care trupul meu se lipește de al lui.