Skull

38. Inima mea întunecată

     38. Inima mea întunecată.

     Ultimele șase zile au trecut cu viteza luminii, dar nopțile au fost pentru mine definiția unei traume ca la carte. În fiecare noapte același coșmar s-a repetat la nesfârșit. Un trup fără chip care mă taie pe față și mă droghează, alături de alte scenarii care nu au niciun sens. Iar azi au în sfârșit sens. Rânjetul care îmi pătează gura e înfiorător. Skull a plecat pe la jumătatea dimineții repezit de acasă, spunându-mi doar că e important și că îmi jură că se întoarce acasă până ce ies din tură. L-am privit înainte să plece în ochii ăia întunecați și am tremurat când l-am văzut atât de căzut în Iad. L-am întrebat ce se întâmplă, iar el a venit la mine, tremurând tot, dar m-a privat de cuvinte și doar m-a sărutat pe gât, apoi a dispărut. Mi s-a părut suspectă plecarea lui și abia m-am putut concentra la ceva, dar am uitat de asta imediat ce Mario m-a sunat pe la opt seara și mi-a dat vestea care m-a transformat într-un pur și real.

     La începutul săptămânii am pus mana pe hardul care a înregistrat în acea noapte. Am putut face asta cu ajutorul lui Ryan. L-am manipulat și m-am jucat cu sentimentele lui până ce a cedat și m-a ajutat să intru în biroul principal de unde am furat hardul și l-am înlocuit cu altul. A creat o până de curent de două minute și a fost suficient pentru mine. Tot atunci l-am întrebat pe Ryan când o să am ocazia să-l cunosc pe cel care deține clubul și el s-a înroșit violent și aproape s-a sufocat și mi-a spus că îl voi cunoaște cât de curând. În adrenalina momentului am știut pur și simplu că dacă insist îl pot face să scuipe totul pe tavă pentru mine, dar atunci a fost mai important hardul. După ce am avut hardul am plecat direct spre cea mai rapidă firmă de curierat și am trimis hardul spre Mario. Iar el a făcut magia lui, iar în noaptea asta o să îmi fac și eu numărul de magie.

     Din clipa în care am terminat de vizionat filmarea cap-coadă, mi-am închis ochii și încet și sigur, amintirile au lovit în valuri mari și nimicitoare. Au venit la mine în imagini distorsionate până ce au devenit clare și incontestabile. Și am văzut doar un negru strălucitor și arzător. Rânjetul care îmi pătează gura e înfiorător. Am plecat de la club fără să anunț pe nimeni și mă îndrept spre singura casă din oraș care și-a pierdut strălucirea din pricina mea. Și întunericul o va învălui și mai tare când o să intru și o să las inimile prezente în sânge. Calc accelerația și mai tare, gândidu-mă la strategia perfectă care mă va aduce direct în camera nenorocitei. Trebuie să o fac pe mama ei să îmi mănânce din palmă, iar imaginea mea va avea un impact major în acea decizie. Ajung la porta casei lor și îmi intru în rol. Paza mă oprește și eu mă dau drept prietena Penelopei, prefăcându-mă îngrijorată că nu am văzut-o de câteva zile. Idioții mă lasă să intru fără prea mult efort depus de mine.

     Perchez mașina și ies, iar un sentiment întunecat mă vizitează când văd singura mașină care nu a trebuit să fie prezentă aici. Un singur Dodge Charger de culoare gri cu un craniu pe capotă este în orașul acesta și îl deține B. De ce B. e cu ea? Acesta e motivul acela important care l-a făcut să plece de acasă? Îmi tremură stomacul și simt că sângele a început să îmi fiarbă și mai tare. În ultimele șase zile și nopți a avut grijă să îl simt și respir până ce mi-am pierdut de fiecare dată conștiința. A fost brutal de posesiv și de fiecare dată m-a făcut să văd stele în întunericul nostru perfect. Mi-a arătat în fiecare moment al zilei în care a avut ocazia că eu sunt casa lui întunecată și că regretă cu adevărat tot ce a permis să se întâmple chiar sub ochii lui, ba chiar mi-a jurat că o să afle cine mi-a făcut rahatul ăla. Și eu l-am crezut fără să clipesc. Surâd sec, plină de furie oarbă. De ce e acasă la nenorocita care mi-a făcut asta?

     Îmi închid ochii și încep să respir regulat, obligându-mă să nu mă las iar păcălită și înnebunită de circumstanțe. De ce mă afectează atât de tare orice ține de el? Nu asta contează acum. Continui să respir regulat până ce potolesc Iadul care s-a declanșat când mi-am dat seama că el este aici. Când îmi dau seama că sunt iar stabilă ies din mașină și încep să îmi pun aplicare planul. O să îi iau libertatea prețioasă. Îmi bag mâinile în păr și-l răvășesc tare și oribil, apoi îmi bag degetele în ochi și îi frec până ce simt umezeală, usturime și disconfort. Îmi prind tricoul în pumni și-l strâng până ce îl șifonez, apoi ca să fiu sigură, îmi duc iar mâinile la ochi și mai frec de câteva ori. E suficient. Sunt convinsă că mi-am întins machiajul peste tot și că arăt ca după zile întregi de plâns și nopți nedormite. Arăt ca o adevărată victimă slabă de inimă și abuzată. Mama ei o să cadă pentru mine, așa cum fata ei a căzut în Iad. O să o fac să creadă că fata ei a înnebunit puțin.