După un an de căsnicie armonioasă în care Sebastian își trăise viața ca pe un vis frumos ce îl făcuse să atingă cele mai înalte culmi ale fericirii, începe acum să își schimbe atitudinea față de soțul său, Jimin, ce nu îi mai inspira la fel de multă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A DOUA ZI DIMINEAȚA: PERSPECTIVA ELYEI:
"J-Joonie, e atât de b-bine, ah! Nu te opri!" Gem fără să mai țin cont de faptul că poate ne aude cineva. Mâinile calde ale bărbatului îmi atingeau cu grijă corpul înfierbântat, dornic de mai mult. Mișcările sale lente, dar nefiresc de plăcute îmi acaparau întregul trup, trimițându-mă parcă în al nouălea cer, plutind pe un norișor de bezea. Înotam într-un râu de plăcere nebună și totuși cine ar fi crezut că e posibil să atingi un astfel de sentiment euforic într-o toaletă publică. "Shhh! Mai încet, dovlecel!" Mă atenționează iubitul meu."Sunt oameni afară!" Îmi amintește, eu străduindu-mă cu greu să rămân mai puțin sonoră, însă nu îmi era deloc ușor pe măsură ce el continua să îmi ofere tot mai multă satisfacție. Când vede că nu îmi mai pot ține gemetele sub control, îmi pune mâna peste gură, dar continuă să se miște la fel de haotic în interiorul meu.
Deodată, un ciocănit se aude de partea cealaltă a ușii, întrerupându-ne. "Ocupat!" Strigă Namjoon deranjat și continuăm din punctul din care am rămas. Schimbăm poziția și ne mai bucurăm o vreme de interacțiunea dintre noi, până ce suntem deranjați din nou, de un alt ciocănit. "Ocupat!" Țip eu de această dată. "Ămm, scuze că întreb , dar voi câți sunteți acolo?" Cere individul de din afară răspuns, acesta fiind cel mai probabil tot cel de adineauri."Pot să jur că am auzit două voci diferite din înăuntru!" Face el pe istețul. Mă uit la iubitul meu, iar el la mine, simțindu-ne amândoi destul de incomod. "Și ce te privește?" Răspunde Joon în cele din urmă."Pff, nu mai poate omu' nici să și-o tragă în liniște!" Mi se plânge mie pe un ton frustrat, după care bufnim amândoi în râs în momentul în care privirile ni se intersectează, părându-ni-se nu doar stânjenitoare situația în care ne aflam, ci și puțin comică.
PERSPECTIVA LUI SEBASTIAN:
Mă ridic cu greu din pat și ies din cameră pentru a merge la toaletă. Era ora 7:43 dimineața și deși nu eram eu genul care să se trezească la ore așa matinale, de această dată am făcut o excepție din cauză că aveam neaparat nevoie la baie. Ies în hol și mă frec obosit la ochi, căci au început să mă doară de la lumina ce pătrundea de afară prin ferestrele generos de mari ale încăperii. Continui să înaintez pe coridor, ținându-mi mâna deasupra ochilor pentru a îi proteja cât de cât, când mă izbesc cu privirea de soțul meu. Purta costumul de Black Falcon, lucru ce îmi stârnea o bănuială. Bag de seamă că nu mă observase încă, așa că mă pitesc după colț, lipindu-mă de perete. Văd că ridică de jos servieta pe care am găsit-o la el în cameră seara precedentă și a cărui conținut l-am modificat fără ca el să afle. Am luat cei un miliard de woni din interior și i-am înlocuit cu teancuri de hârtie, după care am dus valiza înapoi, de parcă nici nu aș fi știut de existența ei. Tot ceea ce speram acum era ca el să nu cumva să o verifice, căci dacă se întâmpla asta, urma să am belele. Belele foarte mari!
Îl privesc cu sufletul la gură fiecare mișcare, respirând ușurat atunci când acesta, din fericire pentru mine, iese pe ușă fără a se uita la conținutul valizei. "Sigur se duce să facă acel schimb de marfă. Vai,...când o să vadă că nu mai sunt banii acolo!" Port eu un dialog cu mine însumi, părândumi-se oarecum caraghioasă situația."Mamă ce aș vrea să îi mai văd fața când o deschide!" Dar zâmbetul îmi piere brusc, realizând că la un moment dat o să se întoarcă acasă, iar eu aveam să fiu tras la răspundere. "Vai de mine ce o să îmi mai facă după ce se întoarce! Mai bine îmi iau tălpășița", ajung la cea mai înțeleaptă alegere. Iar dacă tot aveam cei un miliard de woni la dispoziție, de ce să nu mă distrez puțin? "E timpul să cheltuiesc nebunește!" Îmi spun intrând în culmea extazului la gândul că am la îndemână un miliard de woni. "Deja știu niște locuri ideale pentru shopping".
