Șoimul Negru: 𝙫𝙤𝙡𝙪𝙢𝙪𝙡 𝙄

»--5.นŋ ℘ɭıɕนɭεț ɖε c̶e̶a̶i̶ σtгศvă--▹

PERSPECTIVA LUI JIMIN:

  Înlemnisem la auzul cuvintelor rostite de soțul meu. El chiar plănuia să mă otrăvească? Atât de departe era dispus să meargă pentru a sluji legea? Cât de mult mă detesta acum?
 Mare greșeală făcuse însă că îi dezvăluise planul Elyei, căci acum știam ce are de gând. Norocul meu că îl urmărisem și puteam preveni tragedia.
"Lucrurile nu or să rămână așa", îmi spun în sinea mea și o iau din loc cât să fiu sigur că ajung acasă înaintea lui Sebastian.

ÎNTRE TIMP:
PERSPECTIVA ELYEI:

"Tu te-ai smintit?!" Îmi cert prietenul, ideea sa decepționându-mă concomitent cu clipa în care mi-o comunicase. Asta cu siguranță era cea mai mare idioțenie ce îi trecuse vreodată prin minte. "Cum să îl otrăvești?!"
"Spune-mi tu ce altceva aș putea face!" Cere emfatic o părere mai bună, de parcă crima ar fi singura alternativă rămasă.
"Nu știu. Adevărul e că nu prea există alte opțiuni, dar nu poți face așa ceva, Seby! Revino-ți în fire, așa doar cobori la nivelul lui! Așteaptă o vreme. O să mă consult cu Joonie. Vom face tot posibilul să îi dovedim vinovăția și să îl arestăm cât mai rapid, dar nu face o prostie!" Îl îndemn cu rugăminte în glas, bazându-mă pe el că o să îmi asculte sfatul.

                                     •

PERSPECTIVA LUI SEBASTIAN:

  Nu dădusem prea multă importanță cuvintelor Elyei. De fapt îmi stătea în fire să cer sfaturi dar să nu le urmez niciodată. Mereu făceam ceea ce consideram eu că trebuie să fac. Îmi urmam deciziile proprii, fie ele bune sau mai puțin bune.
  Poliția nu mă putea ajuta în situația de față. Asta o știam bine. Pentru că dacă ar fi fost de ajutor, l-ar fi arestat de mult timp pe infractor. Sau dacă chiar aveau să mă ajute, urma să mai dureze mult și bine, dar eu nu mai aveam niciun strop de răbdare rămasă. Am decis. O să îmi urmez propriul plan.
  Locuiam sub același acoperiș cu mafiotul. Fiind așa aproape de el, aveam mai multe momente oportune să acționez decât orice anchetator. Mult mai multe.

După ce reușisem să fac rost de un pliculeț cu otravă, mă îndrept cu tragere de inimă spre casă,  gândindu-mă la o strategie care să mă ajute să îmi îndeplinesc până la capăt inițiativa.
"Acum ori niciodată, Seby!" Încerc să prind cât mai mult curaj.

DUPĂ O VREME:
PERSPECTIVA LUI JIMIN:

"Hey! Te-ai întors!"Îmi întâmpin soțul."Presupun că nu e necesar să te întreb unde ai fost. Oricum nu o să îmi dai răspuns. N-am dreptate?" Îl întreb retoric, știind că așa este. În plus, nu aveam nevoie de detalii venite din partea sa de această dată, căci la urma urmei, îl spionasem în secret.

Șatenul mă ignoră, exact așa cum făcea mai mereu, apoi vrea să își dea geaca jos, dar eu, ca un gentleman ce sunt, mă ridic de pe canapea și îl opresc, oferindu-mă să îl ajut.
"Lasă-mă pe mine", insist încercând să fiu drăguț cu acesta și îi iau haina, ducându-i-o în cuier."Iubire, poți să îmi faci un ceai de mentă, te rog?
Voiam doar să îl testez, iar asta era ocazia perfectă. Trebuia să verific dacă reușise să facă rost de otravă, precum îi divulgase prietenei sale că are de gând. În caz afirmativ, mi-ar fi pus-o cel mai probabil în acest ceai pe care i-l cerusem.
"Bine, fie", spune și se și îndreaptă către bucătărie, puțin prea grăbit după părerea mea.
Situația era limpede ca lacrima. Cu atitudinea pe care o avea în prezent față de mine, nici în ruptul capului nu s-ar fi dus să îmi facă amărâtul ăla de ceai, decât dacă nu cumva ...
"Are otrava asupra lui", îmi zic fiind foarte sigur de deducția făcută.
Aveam să dau buzna peste el și să îl prind în flagrant.

CÂTEVA MINUTE MAI TÂRZIU:
PERSPECTIVA LUI SEBASTIAN:

   Scot pliculețul cu otravă din buzunar și îl rup la un capăt, fiind la un pas de a i-l turna lui Jimin în ceai, dar ceva mă oprește. Nu puteam să o fac. Pur și simplu nu puteam. Nu voiam să moară! Nu, Dumnezeule, eu chiar nu voiam să i se întâmple una ca asta! Sute de clipe minunate petrecute cândva alături de el îmi răscolec mintea, făcând ca o lacrimă să mi se rostogolească pe obraz. Îl iubeam...Era el un mafiot căutat de poliție ce comisese până și crime, dar îl iubeam nespus de mult!  Îmi doream să scap doar de Black Falcon, nu și de Jimin. Dar acest lucru nu era cu putință. Odată cu latura sa rece, avea să dispară și cea inocentă și iubitoare dacă aveam să îmi duc ideea la bun sfârșit. Aceasta era clipa în care am înțeles că, după cum mi-a zis și Elya mai devreme, uciderea nu era soluția. Mai ales că eu aveam să sufăr cel mai mult la moartea lui. Dacă îmi aplicam planul, urma să îi am sfârșitul pe conștiință. Pe veci! Retrag plicul de deasupra ceștii, înainte ca vreo particulă din acel praf să se verse în băutură.

   Pe neașteptate, scârțâitul ușii de la bucătărie se face auzit, eu simțind cum  mi se strânge stomacul de spaimă. Inima parcă mi-o ia la galop. Strâng imediat plicul de otravă în pumn, sperând ca Jimin să nu îl observe, deși faptul că tremuram de panică avea să mă dea garantat de gol.
"Iubitule, de ce pari așa de agitat?" Nu poate el să nu mă observe.
"N-nu am nimic!" Zic cu tremur în glas.
Bărbatul mă privește însă tot mai sceptic, lucru ce nu mă ajută câtuși de puțin să-mi mențin calmul. Vine acum spre mine, iar eu îmi duc rapid la spate mâna în care se afla substanța cu pricina.
"Babydoll, ce ai în mână?"
Sângele îmi înghețase în vene la acea întrebare pe care mi-o adresase. Până aici mi-a fost. Eram terminat.
"N-n-am n-nimic!"
"Hai, babe, lasă-mă să văd ce ții la spate", insistă și îmi apucă mâna, eu albindu-mă la față.

Tremuram de puteai crede ca am ieșit de la congelator. Îmi desface palma și se izbește cu privirea de ceea ce el nu trebuia sub nicio formă să fi văzut.
"Ia te uită!" Exclamă incredibil de entuziasmat.
Înmărmurisem. Știam că de fiecare dată când reacționa cu un astfel de extaz la ceva ce am făcut greșit, urma să primesc o lecție pe măsură.
"Hah, matragună!" Surâde acesta."Cunoscută și sub numele de  Belladonna. O singură picătură este fatală", începe el să enumere tot ce știa despre această plantă."Sau mă rog, în cazul de față câteva prafuri, căci ăsta nu e un pliculeț lichid. Foarte drăguț!", exclamă în cele din urmă."Mă surprinzi, baby, trebuie să recunosc! S-ar părea că te-am subestimat. Greșeala mea. Până la urmă ești soțul lui Black Falcon, un bandit renumit pentru faptele sale mârșave, nu? Trebuia să fi învățat și tu ceva din asta", continuă el ironic, încă analizând plicul ce îl avea în mână, până ce respirația mea intermitentă îi atrage atenția.
"Aww, sărmanul meu pisoiaș! Ce ai pățit, micuțule? De tremuri așa? Ți-e frig?" Se distrează el copios pe seama mea, pițigăindu-și vocea.
"J-Jimin,...e-eu chiar nu mai intenționam să...", mă bâlbâi și intru în panică și mai rău atunci când mă cuprinde brusc de gât și mă lipește de perete, trecându-și apoi un deget peste buzele mele.
De data asta îi dispăruse tot sarcasmul și își arătase adevărata stare de spirit. Fierbea de nervi. Citeam asta în ochii lui.
"Jimin, t-te ro-rog , eu chiar nu v-voiam să o mai torn în cea..."
"Nu ți-am dat voie să vorbești!" Mă reduce rapid la tăcere, adresându-mi-se pe un ton aspru în care puteai găsi multă răceală și seriozitate.
Încerc să mormăi un ,,scuze" , dar mă strânge și mai puternic de gât, până ce mi se taie respirația, după care îmi dă  drumul în sfârșit. Inspir gălăgios și tușesc puțin, până ce îmi recapăt suflul.
"Hai în dormitor, ursuleț!" Folosește din nou acel accent blând."O să ai o după-amiază lungă luunngă".

   Bipolaritatea asta a sa apărea doar când era foarte supărat pe mine, știam asta. O singură dată s-a mai întâmplat să se comporte astfel, iar asta a fost când eu, mort de beat, mă dădusem la doi tipi dintr-un club. Ori de câte ori depănez această amintire, mi se pare o absurditate. Până la urmă, vorbisem cu ei în club fiindcă fusesem sub influența alcoolului, atâta tot. Totuși acum eram convins că era mai rău de atât. Îl dezamăgisem foarte tare, dar încercam să mă împac cu ideea că vor exista consecințe.