Șoimul Negru: 𝙫𝙤𝙡𝙪𝙢𝙪𝙡 𝙄

»--14. ɱµรαƒเ૨เ ɳερσƒтเțเ--▹

ÎN DIMINEAȚA URMĂTOARE:
PERSPECTIVA LUI JIMIN:
*7:20 am*

  Mă trezesc din cauza lui Sebastian, care dormea acum cu brațele și picioarele întinse pe 3 spert din pat, și care îmi furase și pătura, pătură ce se presupunea că ar fi trebui să o împărțim.
"Pff, hoțoman ca soțu-tu!" Mormăi și îl privesc puțin încruntat, însă un zâmbet îmi apare pe chip când văd cât de dulce e atunci când doarme. Nu mă pot abține așa că îi plasez un sărut pe obraz, după care mă ridic în sfârșit din pat, târându-mi somnoros picioarele până la ușă.

După ce îmi fac rutina de dimineață, vreau să servesc micul dejun, însă constat cu dezamăgire că nu mai sunt cereale, iar eu exact asta aveam poftă să mănânc.
"Cred că o să dau o goană până la supermarket", îmi propun și încep să fac o listă cu ce altceva mai trebuie să cumpăr."Oare să îl trezesc pe Seby ca să îl anunț că merg la cumpărături?"
Stau o clipă pe gânduri, dar apoi mă decid ca totuși să nu îl mai deranjez. Oricum nu aveam să stau prea mult. Cel mai probabil nici nu s-ar trezi până să mă întorc.
Mă schimb rapid din pijamale, îmi iau portofelul, cheiele și telefonul și părăsesc locuința.

PERSPECTIVA LUI PANG:
*7:42 am*

  "Asta e casa, șefu', îi prezintă Maeng lui Kae locuința din care el susținea că l-a văzut ieșind pe Black Falcon cu o noapte în urmă.
"Bun. Păi să intrăm atunci!"
Imediat de cum primim acordul, eu și Maeng zâmbim satisfăcuți și ne luăm răngile, pregătiți să dăm buzna în interior.

Fixez ranga la ușa din spate și mă chinui să o fac să cedeze, însă în ciuda faptului că dădeam tot ce puteam, aceasta nu se clintește din loc.
"Ești praf! Lasă-mă să îți arăt cum se face!" Mă cicălește Maeng și mi se alătură acum și el cu ranga sa, timp în care Kae ne privește pironit cu brațele încrucișate la piept, bătând nerăbdător din picior. În doar câteva momente își pierde cu totul răbdarea. Văzând că noi încă nu am reușit să deschidem ușa, vine mânios spre noi și ne dă la o parte. Apasă pur și simplu pe clanță, iar în momentul următor ne demonstrează cât suntem de nătângi.
"Era deschis, nătărăilor! Halal șarlatani mai sunteți!" Ne ceartă și ne dă cap în cap la amândoi, eu și prietenul meu prăbușindu-be la pământ și văzând numaidecât steluțe verzi.
Kae pășește confient înaintea noastră și intră în incinta locuințe hoțului de cocaină, în timp ce eu și Maeng ne ridicăm de jos, văicărindu-ne și abia dezmeticindu-ne.

PERSPECTIVA LUI SEBASTIAN:

  Aud voci venind de afară și mă ridic numaidecât din pat.
"Oare cine o fi?" Mă întreb morocănos din pricina musafirilor ce mi-au deranjat somnul de frumusețe.
Mă frec obosit la ochi și îmi iau papucii de casă, îndreptându-mă spre ieșire, pentru a vedea ce e cu toată hărmălaia asta.
Ies în curte și dau de 3 indivizi necunoscuți, fiecare dintre ei ieșind în evidență prin trăsături proeminente proprii: unul avea părul roșu ca fierul încins, altul era rotofei ca o minge mare și umflată de baschet și un altul uscățiv, palid la față. Cei 3 nu par să mă observe încă, așa că le atrag atenția.
"Vă pot ajuta cu ceva?" Întreb, iar o secundă mai târziu 6 ochi urâcioși se fixează asupra mea.
"El e?" Întreabă rotofeiul.
"Nu știu. Avea mască atunci când l-am văzut", îi răspunde cel uscățiv.
Deși abia ce m-am dezmeticit din somn, din dialogul lor deduc cu nu prea multă bătaie de cap că îl căutau cel mai probabil pe Jimin.
"Nu cred că e el. Black Falcon parcă era blond", intervine roșcatul.
"Ești sigur, Maeng? Eu nu mai țin minte exact", îi zice tipul masiv, fără să pună prea multă încredere în răspunsul primit."Pang, tu ce crezi?"
"Nu mai știu, șefu'!
"Poate s-a vopsit!" Răbufnește cel cu păr roșu și vine acum îndrăzneț spre mine, eu dând temător un pas înapoi. Tipii ăștia nu îmi inspirau încredere. Și din câte se părea, intuiția nu îmi juca feste. Mă apucă groaza când văd că bărbatul aflat acum în fața mea, scoate din buzunar un pistol pe care mi-l lipește de frunte.
"Alege. Ori ne dai banii pe marfă, ori plătești cu viața!" Mă amenință nesufeitul, eu realizând că ăștia trbuie să fie tipii de la care furase soțul meu cocaina.
"E numai vina mea! Dacă nu aș fi înlocuit banii din servietă cu hârtii nu s-ar fi ajuns aici!" Mă învinovățesc. Dar era prea târziu. Nu puteam să le dau banii, fiindcă nu îi mai aveam. Îi cheltuisem nebunește ca un neghiob. Eu am provocat toată harababura asta și tot eu am ajuns să fiu pus în pericol. Totuși acum la un singur lucru îmi mai putea sta mintea, și anume: Unde naiba era Jimin?

PERSPECTIVA LUI JIMIN:

  "Așa, ia să veden ce mai am de luat", îmi zic așezând cerealele în coșul de cumpărături și scoțându-mi din buzunar un pix și lista pe care notasem alimentele. Tai cuvântul ,,cereale" de pe hârtie și mă uit să văd ce mai trebuie să cumpăr.
"Budincă, vafe, două cutii de lapte de migdale și desigur căpșuni", citesc de pe foaie."Prea bine", îmi spun, după care o iau iarăși din loc, împingând căruciorul.

PERSPECTIVA LUI NAMJOON:

  "Sunteți gata?" Îi întreb pe Yoora și Elias, 2 prieteni din poliție cu care mă înțelegeam de minune.
Am decis să mergem împreună pentru a percheziționa casa lui Jimin. De cum am aflat că Black Falcon nu se sinucisese de fapt, ci doar dăduse această impresie, am hotărât că ar fi cazul să îl investighez mai bine pe Jimin, el fiind singurul suspect pe care îl aveam în momentul de față.
Bineînțeles că Elyei nu îi convenea că am ales-o pe Yoora să mă însoțească în locul ei, însă am hotărât să îmi iau puțin revanșa după întâmplarea cu Ervin de acum câteva zile.
"Da!" Anunță Elias.
"Suntem gata", aprobă și polițista.
Deși gradul meu în poliție era mai înalt decât al lor, nouă nu ne plăcea să ținem prea mult cont de lucrurile acestea. Eram prieteni buni și ne comportam ca atare. Cei doi nu vorbeau formal atunci când mi se adresau, și sincer nu aveam o problemă cu asta. De fapt, dacă ar fi făcut-o, chiar mi-ar fi displăcut.
"Bun. Păi atunci să mergem".

PERSPECTIVA LUI SEBASTIAN:

  Cei trei indivizi m-au legat în sufragerie de un scaun, iar tot ce pot eu să mai fac acum e să îi privesc cum îmi devastează toată casa căutând bani și lucruri de valoare. Eram speriat, însă conștientizam faptul că eu eram responsabil pentru ceea ce se întâmplă acum. Dacă Jimin le-ar fi dat banii la timp, totul ar fi fost în regulă, iar viața mea nu ar fi fost acum în pericol.
"LA DRACU'! NU ÎI GĂSESC!" Urlă rotofeiul, din discuțiile lor, el părând a fi șeful celorlalți doi. Având nervii întinși la maxim, tipul trântește vaza cu flori de pe masă, eu tresărind. Vine acum spre mine, parcă gata să mă facă zob și îmi vorbește pe un ton riguros:"UNDE SUNT BANII MEI, NETREBNICULE?!" Țipă necontrolat și mă apucă de gulerul tricoului de pijama, din care nici nu apucasem să mă schimb încă, și poate că nici nu aveam să mai apuc vreodată. Din câte se părea, ăștia erau tare hotărâți să îmi facă felul. Îmi doream ca Jimin să vină acasă în acel moment de oriunde ar fi fost plecat și să mă scoată din belele.
"N-nu am i-idee", spun tremurând din toate încheieturile când tipul ăla își îndreaptă arma către mine.
"VORBEȘTE!" Urlă din toți rărunchii și tot ce pot eu să fac e să încep să tremur și mai tare. Dacă mă mai asuprea mult, puteam să jur că aveam să fac pe mine.

ÎNTRE TIMP:
PERSPECTIVA LUI ELIAS:

  Ajunși în fața casei suspectului nostru principal, Namjoon ne-o ia înainte mie și Yoorei.
"Faceți loc! O să sparg ușa!" Ne avertizează el luându-și avânt și izbindu-se cu putere de ușa de la intrare.
Repetă procedura de trei ori, însă aceasta tot nu cedează. Eu și colega mea ne schimbăm priviri confuze.
"A încercat măcar clanța?" Întreabă fata de parcă îmi citise gândurile în timp ce Joon continuă să dea în ușă ca surdul în clopote.
"Nu cred", îi răspund nonșalant și ridic din umeri.
În clipa următoare Yoora se bagă în fața lui Joon, oprindu-l pe bărbat din ce făcea.
Fata apasă clanța, iar comisarul  mijește ochii.
"Ăă,...da,...ăă, știam că e deschisă! Doar îmi exersam abilitățile de spart uși", se bâlbâie încercând să aducă un argument care să îl scoată din situația aceea jenantă, însă doar ne stârnește râsul.
"Pai poate ar fi cazul să le exersezi mai des, că până acum, din câte se vede, nu prea dau roade", mă amuz eu pe seama sa.
"Ce insinuezi? Crezi că te descurcai mai bine?!" Îmi răspunde ofuscat.
"S-ar putea zice și așa", i-o trântesc sigur pe mine."Tu distrugi lucrurile doar când nu trebuie să o faci".
"Bine, măi...Van Damme! Data viitoare te las pe tine să faci treaba grea", vorbește aproape fierbând de ciudă că îi pun la îndoială tehnicile sale ,,exceptionale" de spart uși.
"Shhh! Ascultați!" Ne întrerupe Yoora."
Se aude cineva țipând."
"Are dreptate!" Confirmă Joon."Cred că e...SEBASTIAN!" Exclamă alarmat când recunoaște glasul prietenului său. Băiatul părea a se afla în pericol.