După un an de căsnicie armonioasă în care Sebastian își trăise viața ca pe un vis frumos ce îl făcuse să atingă cele mai înalte culmi ale fericirii, începe acum să își schimbe atitudinea față de soțul său, Jimin, ce nu îi mai inspira la fel de multă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
PERSPECTIVA NARATORULUI:
Era o noapte rece de toamnă în Busan, un oraș obișnuit ca oricare altul din Coreea de Sud. Sau cel puțin așa părea la prima vedere pentru oricare nou-venit vizitator. Realitatea era alta. Locul devenise de luni de zile principala zonă a comiterii de infracțiuni, printre care mai nou chiar și crime. În ultima săptămână fuseseră înregistrate noi furturi, ce-i drept, ce aveau ca suspecți personalitați diferite . Totuși, acum, una singură mai atrăgea cu adevărat atenția oamenilor legii. O singură persoană ce constituia adevăratul motiv al îngrijorării cetățenilor. Un om a cărei urmă, în mod inexplicabil, experților în criminalistică li se părea aproape imposibil de găsit. Un om ce mânjea cu sânge străzile orașului și cu nămol reputația polițiștilor ce nu îl puteau prinde. Dar în același timp, un bărbat elegant, ce respecta drepturile cetățenilor de rând. În ciuda acestui fapt, dacă se nimerea să îl deranjezi cu ceva anume, nu ar fi ezitat să își irosească un glonț din țeava pistolului, spun oamenii.
Dar întrebările erau următoarele: Cine este acest misterios domn și ce urmărește el de fapt? Care era următoarea sa mișcare, dar următoarea sa victimă? Nimeni nu avea răspuns. Pentru că nimeni nu știa cine se ascundea sub acea mască pe care o purta, sau de unde apăruse el. Era un mister. Un mister pentru care forțele legii se străduiau să găsească deslușire de luni bune. Un mister ce se mișca cu prea multă agilitate pentru a putea fi capturat. Un mister ce bântuia pe străzi în nopțile sumbre și reci ca aceasta, având un nou scop, o nouă țintă. Un mister pe care ei îl numeau Black Falcon. (Ok, acum imaginați-vă ca soundtrack melodia Criminal de la Britney Spears 😆).
PERSPECTIVA LUI JIMIN:
Îmi simt inima pulsându-mi sânge în tot corpul. Asfaltul parcă ia foc sub tălpile ce îmi atinseseră o viteză formidabilă. De parcă întreaga mea viață depindea de asta. De parcă viitorul meu avea să fie influențat de ce urma să se întâmple în această noapte. Să mă las prins sau să rămân în libertate. Și așa și era, viitorul depindea doar de cât de mult mai rezistam acum să înaintez. Mă usturau tălpile, dar mai ales gâtul, din pricina aerului rece inhalat. Dar totuși continui. Continui să alerg pentru că știam că mai aveam doar puțin de îndurat. Îmi repetam în gând că pot să o fac și așa avea să și fie. Aproape că scăpasem și de această dată. Aud sunetul sirenelor de poliție estompându-se din ce în ce mai mult în urma mea. Acest lucru mă semnalează că eram în siguranță acum și că în sfârșit puteam încetini pasul. Am reușit!
Merg să mă odihnesc câteva minute în spatele unor blocuri din cartier, străduindu-mă să mă liniștesc. "Atât de aproape a fost...", șoptesc ca pentru mine, încă gâfâind. Mă opresc câteva clipe să admir cerul împânzit de stele sclipitoare și să uit de probleme. De toate lucrurile acestea negative care par că nu or să mai ia sfârșit. Care mă urmăresc cu stăruință, de parcă eu și necazurile suntem doi poli opuși ai unui magnet, ce se tot atrag. Mă sinchisesc să mă mai bucur de încă câteva momente de liniște, după care mă urnesc încet către casă, unde știam că o să trebuiască să țin piept unei alte dificultăți: soțul meu.
