Sinucideri

4. Toți greșim

"Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti.”- Ioan 8:10
*
Când capitolul trecut l-am intitulat "fir de ață", m-am gândit că, în definitiv noi supraviețuim legați doar de un fir de ață, de când ne naștem și până când vom închide ochii definitiv. Totul în universul ăsta infinit- sau finit, cine știe- atârnă de un fir de ață. Viața tuturor personajelor noastre stă sub auspiciile unui fir de ață. Maria este o alcoolică depresivă, și care aproape că fusese spulberată de mașina condusă de destinul lui Vic. Vic, care era un om fericit în acele momente, după câteva minute viața i s-a răsturnat cu 180 de grade. Știți care e faza cea mai interesantă? Că în câteva secunde privești cum ți se spulberă toate visele, privești cum propria-ți mașină o ia razna și e dusă de o mână nevăzută înspre ce este mai rău. Și mai știi că nu poți face nimic, iar treaba asta, dacă e să o analizezi temeinic, e incredibil de frustrantă. După acele secunde interminabile, vezi rezultatul: doi morți și un rănit. Ce mai poți spune?

Valeriu, preotul care ar trebui, dacă e să ne luam după cutumele lumești, să aibă o viață aproape ca-n rai, dovedește că nu e așa, că nu reușește să-și gestioneze viața, că nu-și cunoaște soția, pe el însuși, că propria lui soartă a făcut un drift periculos spre un dezastru. Sau nu. Orice catastrofă poate însemna un nou început. Nici cei care lucrează cu sfințenia nu sunt ocoliți de leapșa destinului. Noi ăștia, cei păcătoși, ce să mai spunem?
   Gari face și el parte din selectul club al depresivilor, fără țeluri si ținte-n viață, un neînțeles- așa cum sunt  mulți alții: acea masă de manevră majoritară cu mici crâmpee de "libertate". E bine să-i oferi omului măcar iluzia de libertate, să creadă că el decide.

O avem și pe Adelina, fata cu năravuri ușoare. Așa crede Gari, s-ar putea să creadă asta și mulți dintre voi, nu? Dacă o femeie stă din interes automat ea este încadrată la secția "curve". Dacă mai și mimează actul teatral al împreunării... știți voi. Să punem mâna pe pietre, zic.

*

"Și au zis lui Isus: "Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?"

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea""

*

Marc. Marc, profesorul care flirtează cu o adolescentă, care alunecă încet în capcana brațelor tinere și calde, omul care face parte dintr-un sistem care nu-ți dă voie să ai relații cu învățăceii tăi, căci, zice-se tu ar trebui să fi zeul care să fie mai curat ca lacrima. Ți se cere puritate într-o lume impură.  Teo face parte din lumea impură? În mintea unora, da! Și aceștia ar da primii cu pietre. Pentru că, de 2000 de ani, încă nu am învățat să lăsăm piatra jos. Ba mai mult, am lăsat piatra jos și am pus mâna pe chestii cu mult mai mortale. Însă Teo este genul de persoană care poate personifica și acel exemplu de "așa nu". Pentru că, doamnelor si domnilor, trebuie să fie un "așa nu". Mereu vom găsi exemple care să ne arate "așa nu"-uri. Iar Teo face parte din această sectă. Drogată, miserupistă, cu principii sexuale de filme pentru adulți, o viitoare ratată, dacă ar fi să ne luăm după gura lumii. Un gen de femeie de care ai vrea să te ferești, asta dacă pleznești de moralitate și integritate. Sau n-ar trebui să te ferești. Chestiuni de gusturi, iar gusturile nu se discută. Și, până la urmă, cine suntem noi să punem etichete?

De Jony nu vom vorbi prea multe, el fiind doar băiatul care-i dă un șut băbuței pe scări. Să nu spuneți că nu v-am spus.

Personaje cu tipologii psihologice atât de diferite, dar atât de apropiate nouă. Nimic nou sub soare. Până la urmă, ei suntem noi.