Sinucideri

8. Recul

"Pilat le-a zis conducătorilor preoţilor şi mulţimilor:
– Eu nu găsesc nimic vinovat în Omul Acesta!
Dar ei au insistat şi au zis:
– Întărâtă poporul, dând învăţătură prin toată Iudeea, din Galileea, de unde a început, şi până aici!"- Luca 23:4
*
Ne-am concentrat puțin mai mult pe dramele Anei, dar și pe cele din inima lui Vali. Fiecare merge pe panta lui, fiecare merge spre  propriul hău. Erori după erori. Se știe faptul că, foarte mulți oameni pierd totul tocmai datorită orgoliului nemăsurat și, până la urmă, a prostiei. Mulți încremenesc în propriul lor proiect, zac în mocirla lor puturoasă. 

*

   - Părinte, cred că am niște vești destul de proaste...

*

Și iată, drama lui Vali începea să prindă contur. Mai marii lui deja auziseră de escapadele lui, de escaladele soției, de toată nebunia din sânul familiei. Iar mai marii, pentru că trăim într-o lume  bolnavă, vor deveni mai catolici decât Papa, mai sfinți ca Arhanghelii. Canoanele trebuiesc respectate, mai ales când  este vorba de alții, nu-i așa? Cel mai bun exemplu de corectitudine îl dai când începi cu alții, nu cu tine. Exemplul trebuie dat cu pleava, cu oamenii de jos, pentru ca ei, înalții, să dea exemplul necesar, de fațadă, de aparentă dreptate si curățenie. Oamenii vor vedea, vor aplauda și îi vor iubi tot mai mult. Pentru că oamenii asta vor: răzbunare. Si oamenii sunt supărător de proști. Frustrarea lumii vrea răzbunare. Lumea vrea zilnic o revoluție Franceză, ghilotine si capete zburate. Vor ca toate Senele din lume să fie umplute cu sânge. Iar Vali devenea o țintă perfectă pentru ca mai marii să-și lustruiască pantofii scumpi de mutra lui. Să devină un țap ispășitor. Iar el știa asta, știa că mutra lui va fi să lustruiască mulți pantofi scumpi din picioarele celor Înalți. Poate că era momentul să renunțe la tot. Poate... Știa însă că era o prostie, că dialogul pe care-l avea cu Hristos era unul autentic, că nu putea renunța atât de ușor. Dar nici nu se putea păcăli. Nu la infinit. Acum i se întorceau în față toate inacțiunile lui, toate amânările lui, toate delăsările lui. Nota de plată.

*

   - Cine știe?

   - Deocamdată doar secretarul.

   - Scârba aia?

   - Ai grijă, pereții au urechi.

   - Știi bine că asta i-aș spune-o zilnic. 

*

"Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă." Matei 23:15

*

   - Nu cred că ești acum în cel mai comod moment să îți dai cu ciocanul peste genunchi. Vrea să vă întâlniți.

   - Să mă întâlnesc cu el? Să... ce? Încă ceva: vrea sau vreți să mă întâlnesc cu el?

   - Nu mai bine îl întrebi pe el?

   - Vrea bani? Vreți bani?

   - Mă faci să mă repet. Nu mai bine îl întrebi pe el? Mă fac că nu am auzit injuriile. 

   - Lasă-mă să înțeleg: tu ce ești acum? Intermediarul? Purtătorul lui de cuvânt?

   - Ultima ta șansă. Nu fi prost. Eu sunt ultima ta șansă. Dacă ajunge mai departe plângerea, ești gata! Sunt fotografii, e tot traseul vostru. Tot! 

   - Ce cuib de viespi!

*

"Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.