Sinucideri

9. Demolări

"Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede.
...
Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte"- Ioan 13
*
Recul. Sau îi putem spune bumerang. Sau cauză-efect. Sau oricum altcumva.Viața oamenilor se împletește între extaz și decădere, firul dintre aceste două stări fiind extrem de sensibil- o graniță atât de firavă! Viața oamenilor se împletește mai mereu din iluzii și deziluzii, din nevoia omului de a se păcăli pe el insuși de cele mai multe ori. Niciodată omul nu suportă adevărul reieșit din el însuși, atunci când îngerul sau demonul îți șoptesc cum ești, pentru că, da, și demonul din noi ne spune mai mereu cine suntem în momentul "prezent", în momentul de azi, acum-ul. Puțini oameni acceptă să se asculte. Cei mai mulți așteaptă aplauzele audienței, acea mângâiere pemanentă pe creștet, iluzia acelui "dă-mi voie să te laud".

În Recul, observăm jocul celor doi, Ana și Vic- un perete din beton armat și un burghiu cu cap vidia, unul respinghând, celălat străpungând. Două ființe antagonice, cu câteva puncte în comun nevralnice. Totul pe o gheață subțire. Mersul pe lîngă un vulcan care poate erupe în orice moment.

Apoi cazul Vali, supus unui interogatoriu, supus oprobiului, aflându-se în fața unui viitor incert din punct de vedere vocațional, cu familia aproape despicată, cu trăiri contradictorii, sub umbra unei zodii schizofrenice. Pe ce cale o va lua Vali? Pe ce cale o poate lua omul, oricare ar fi el, oricare ar fi situația lui, a noastră, a mea sau ta? Ce bine ar să ne vedem viața, acțiunile noastre așa cum citim o carte, să stăm în mintea autorului. Cine-i autorul? Noi? Universul? Cine alege pentru noi? Cine alege în cazul lui Vali? El? Frica lui? Tulburarea lui? Ana? Amalia? Preoția? Sunt atât de multe căi... Avem atât de multe căi, atât de multe alei pe care să mergem... ce alegem? Ce alege omul? Ceea ce gândește el, de cele mai multe ori denaturat ori fals? Ajungem ca în cazul de dinaintea morții lui Ivan Ilici, plini de regrete, frustrări și neîmpliniri?

*

"Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acum uite, se duce, se duce şi eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Şi unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!" - Moartea lui Ivan Ilici, Lev Tolstoi

*

Trăim moartea în cele mai tenebroase simțămite, în cele mai negre gânduri, vom muri cu toate pietroaiele vieții pe noi, făcându-ne mormintele niște caverne care ne sugrumă? Ce va alege Vali? Dar Ana? Dar tu?

*

Dacă în cazul lui Vali alegerea va fi un dificilă, nu la fel de dificil va fi în cazul prietenei Teodorei. Un simplu pion care poate da peste cap întreagul joc de șah, poate pune în balanță deciziile unor acțiuni în viață.

*

"Dacă un fluture bate din aripi în China astăzi, poate provoca o tornadă în America săptămâna viitoare"- teoria efectului-fluture, atribuită lui Lorenz.

*

- Poliția, deschideți!

*

Sau cum sună acele momete de care ai fugi în cele mai adânci păduri. E frica de autoritate, entitate care poate avea puterea asupra oricărui om, care-i poate schimba definitiv un destin.

*

- Poliția, deschideți!

*

Sau cum sună acele momente din filmele vizionate la un moment dat, transpuse în realitate, în fața ta, tu devenind actorul principal, tu auzind sunetul batăilor în ușă, simțindu-ți inima cum se contractă apropae de implozie, cum sângle aproape că-ți rupe vena, cum ființa aproape că se ascunde în tine, când aproape de decorporalizezi, cand aproape că...mori de frică.