Alături de tine

Capitolul 15.

Îl privesc atentă preț de câteva secunde iar distanța dintre noi doi se micșorează. Nu, nu trebuie să mă folosesc de moment. Undeva în interior îmi doresc la nebunie să simt ceea ce nu am simțit niciodată, sărut. Pasional, tândru și lent. Doar în filme am avut ocazia să văd cam ce reprezintă. Dar raționamentul câștigă, chear și dacă inima o ia la goană și nu știe cum să se oprească, de ai zice că i-ai dat foc și arde veșnic. Acel sărut vreau să-l am cu cel pe care îl iubesc. Da, îmi place de Ryan, recunosc. Însă nu sunt convinsă la suta de procente. E mai bine să aștept. Toate la timpul lor. E bine că el care se scurge să nu ne macine şi să ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlineasacă, e bine ca timpul să fie o construcţie.

Își apropie buzele și rămân doar câțiva centimetri dar îndată îl opresc punându-i degetele pe ele.

Îi observ pe față nedumerirea însă o ascunde repede și se preface doar puțin afectat, probabil nu se aștepta la ceva de genul, dar din partea mea trebuie să te aștepți de la orice. Nu am cu ce să mă apăr de aceea zic ce-mi vine pe limbă. M-am pus într-o situație nu prea confortabilă pe el și pe mine.

,,Și de ce totuși m-ai adus aici?" ah, serios? Ce întrebare stupidă. Mă lovesc cu palma mental. Și normal că am vrut și eu să vorbesc cu el, dar în fine, nu am ce alege.

Se retrage și răsuflă încet dar apare un zâmbet foarte micuț în partea stângă a colțul buzelor. Nu vreau să o fac pe "neatinsa" dar acum așa și iese. Crede că la asta și se gândește conform celor ce fața lui transmite.

,,În primul rând vreau să-mi cer scuze" se întoarce cu spatele la mine, se sprijină de terasă și privește cerul. Îl urmăresc și fac același lucru ,,m-am comportat urât ieri că te-am ignorat în fața prietenilor mei. Din cauza aceasta și te-ai bosumflat, nu-i așa?" își întoarce privirea spre mine, îi simt ochii cum mă ațintesc dar nu fac același lucru. Îmi dau ochii involuntar peste cap fără să realizez. Chicotește de la cele văzute.

,,Nu sunt bosumflată, e totul în regulă" îmi aplec puțin capul și privesc în pământ zicând cât se poate de plauzibil ,,suntem doar prieteni și acesta nu înseamnă că nu avem dreptul să petrecem timpul cu alte persoane. Prietenii tăi sunt ai tăi și dacă nu mi-ai acordat puțină atenție nu înseamnă sfârșitul lumii" regret că spun toate aceste cuvinte, deoarece nu este adevărul. Nu vreau să-l mint.

Da, suntem prieteni dar nu înseamnă să mă ignori, a fost nu prea plăcut pe suflet când am văzut că acea fată ți-a zis ceva despre mine iar tu nu mi-ai arătat nici măcar un salut. Sunt la suta de procente convinsă că nu le place de mine și Ryan sigur știe. Faptul că mă gândesc la aceasta mă face să-mi stric dispoziția.

,,Mă minți" zice simplu. Își îndreaptă spatele și își pune mânile în buzunarele jeanșilor ,,Klayre, nu poți să o faci, nu și pe mine"

,,Dar nu mint" mă încrunt și o țin pe ale mele accentuând puțin cuvintele.

,,Ba da micuțo" mă citește ca pe o carte, e imposibil.

,,Dar..." vreau să continui dar mă întrerupe.

,,Totul ce spuneți va fi folosit împotriva dumneavoastră, de aceea faceți liniște" zâmbește și zice calm.

Acum la moment e ca un copil care se joacă de-a poliția. Îmi vine să mor de râs, sincer ,,și, o să vorbesc cu prietenii mei să vă fac cunoștință, desigur dacă dorești și tu" de o dată starea mea se schimbă. Îl privesc șocată, nu m-am așteptat să propuie ceva de genul.

,,Ăăm" stau puțin pe gânduri ,,b-bine, de ce nu? Iar în al doi-lea rând?" chear aș vrea să fac cunoștință cu prietenii săi, însă nu prea miroase a bine. Nu cred că o să mă îndrăgescă.