Capitolul 1.

72 4 7
                                    


,,Tata, nuuu, nu acum, tataaa''

Am început să strig prin somn. M-am ridicat ca arsă din pat, ochii îmi erau uzi de lacrimi.
    Mama se auzi bătînd de după ușă, era speriată și își făcea griji pentr-u mine. Oare va făcea la fel alt cineva in locul ei ,să-i pese de mine? Desigur că nu. Cine ar vrea să fie cu una ca mine? Nimeni.
 
,,Fata mea, ești bine? Ce s-a întâmplat?"

,,Da mama, sunt bine, doar un simplu vis" Zic ca să o liniștesc,  nu vreau să știe că aproximativ în feacare noapte îl visez.

,,Bine... imbracăte atunci și vino să luăm micul dejun și să îți zic ceva"
   O aud pe mama îndepărtînduse de ușa camerei mele.

Mă ridic din patul meu pufos și moale de care nu vreau să mă dispart de el niciodată. Mă apropii de geam și observ afară o zi însorită și frumoasă, soarele abia începe a atinge cu razele sale călduroase care ma fascinează în fiecare dimineață clădirile din New York. E atît de încîntător.
    Mă îndepărtez de geam și mă duc să-mi fac rutina de dimineață. Mă îmbrac în lenjeria intimă neagră și cu o dantelă foarte drăguță.
 
Încerc să îmi strecor mâinile prin hainele mele care aproape toate sunt negre și albe. Ador aceste culori, unii care mă văd îmbrăcată în culoarea neagra din cap pînă în picioare o să zică că sunt bolnavă sau alt ceva, mie niciodată nu mi-a păsat ce zic alții, sau cum arăt in general. Eu încerc să nu fiu atît de comunicabilă cu cei din jurul meu, nu vreau să fiu o jucărie sau  să sufăr sentimental. Eu mă tem că într-o bună zi o să iubesc o persoană care după aceea mă va face să regret. Mi-am clădit un zid mare și protector, care mă va proteja de toți oamenii care mă înconjoară ne luînd în considerare pe mama mea, doar ea știe prin ce am trecut ani buni și care mă iubește necondiționat. 

Amintirile mă invadează in fiecare zi, in fiecare oră.

După ce mă îmbrac într-o pereche de jeanși negri îmi iau și un tricou negru, iar din părul meu caștaniu și lung pînă la talie îmi fac o coadă de cal .

Cobor scările care duc in sufragerie iar un miros de la bucate îmi invadează narile, o găsesc pe mama preparând micul dejun, de la un kilometru se vede că este o gospodină extraordinară care poate face totul.

,,Oo, ai venit Klayre, mă gândeam că vei ședea toată ziua în camera ta"

,,Dacă afară nu era așa zi frumoasă sincer veneam doar să iau micul dejun delicios ca în tot deauna!" Spun cu un zîmbet pe față și o cuprind cu 2 mâini firave de ale mele, iar ea îmi răspunde la îmbrățișare. Sunt mîndră de mama mea. După ce tata a murit mereu era lîngă mine și eu eram lîngă ea, în orice clipă grea și bună.

,, Mmm, bine. Haide, ia loc" Și ne desprindem de îmbrățișare.

                            ***
După ce am mîncat micul dejun gustos mama se ridică de la masă.

,,Stai aici. Bine? Eu acuș mă întorc"

,,Mmm, bine" Sunt confuză, ce îi trebuie mamei să-mi arate ?
   O aștept timp de 1 minută. Mama încă nu vinea așa că m-am apucat de spălat vasele.

,,Scuze, am avut puțin de căutat"

,,Nui nimic"

,,Vino și ia loc lîngă mine"

,,Bine"

Am luat loc lîngă mama și observ că scoate o cutiuță mică.  Era un parfum!

,,Aseară am trecut pe lîngă un mall și m-am întrebat dacă ar fi bine să-ți iau un parfum!!"

Alături de tineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum