Alături de tine

Capitolul 2.

Aseară după aceea ce sa petrecut pe stradă am ajuns acasă toată rece iar nasul îmi era roșu ca racul. Mama nu era acasă cînd am ajuns și bine că cheile mi li-am băgat în buzunarul jeanșilor ci nu în geaca aia neagră. De ce îi trebuia să-mi fure geaca aia acel băiat? Ah, da ... mi-am pus banii în ea. Iar banii eu mi i-am pus încă cînd eram în parc. Atunci fac concluzia că... m-a urmarit de atunci. Apare o încruntătură pe față. Totuși nu înțeleg.
   Ok, bine, sunt nevoită să-i spun și mamei de cele întîmplate. Mă ridic din pat și îmi fac rutina ca în fiecare dimineață. Îmi iau o fustă mai scurtă cu o palmă de la genunchi de culoare albă cu dantelă, ador dantelele la orice îmbrăcăminte, și-mi i-au și o bluză la fel de culoarea albă, doar că fără dantelă.

După ce cobor treptele mă duc în sufragerie, mama era așezată pe o canapea care stătea în fața televizorului. Mă gîndeam, oare cum săi zic despre aceea?
  M-am așezat lîngă ea.

,,Amm, mama?"

,,Da, ce sa întîmplat?"

Ce repede își da seama că sa întîmplat ceva, mereu știe cee ce vreau eu să mărturisesc doar că desigur, nu știe anume ce vreau.
  Uneori mama e sentimentală și mă iartă dar alteori este rece și vrea să facă totul posibil să nu pășesc de 2 ori pe același loc.

,,Ămm, îți aduci aminte cînd ieri mi-ai dat bani ca să-mi cumpăr ceva dulce?" Spun cu un zîmbet șters.

,,Da, dar ce?" Îmi răspunde repede la întrebare.

,,Păăăi, ieri înainte de a veni acasă mi-am pus portmoneul meu cu banii tăi în geacă deoarece nu am putut să-mi cumpăr ceva dulce deoarece era seară. Și înainte de a veni acasă un hoț mi-a furat  geaca totul cu bani" Și am închis ochii ca nu cumva să nu înceapă a striga la mine. Dar am rămas surprinsă, mama a început  să rîdă în hohote. De ce rîde? Mă comport ca un copil. Pentru mine acea geacă e foarte importantă, sper ca acel băiat să-l prins.

,,De ce te rîzi?" Zic cu o ușurare în glas.

,,Klayre, draga mea, bine că nu ai pățit tu nimic, geaca se cumpără iar bani mai avem. Nimic nu este m-ai scump de cît tine" Spune cu o blîndețe și mă mângâie pe creștetul capului.

,,Acum haide să luăm micul dejun și apoi să pleci la liceu" Zice ea.

,,Bine"

M-am început a mă roși pe față de acest eveniment. Sigur că eram cea mai scumpă de pe pămînt pentr-u mama. Cum am putut să mă gîndesc la așa ceva, că mama ar începe a striga la mine pentr-u banii și geaca furată de acel hoț nemernic?

             
                            ***

După ce am mîncat micul dejun mă ridic pe trepte la al doilea etaj unde este camera mea. Mi-am luat o pereche de jeanși albi, o bluză de culoarea alb-rozalie deschisă și o pereche de încălțăminte cu inscripția ,, Nike". Astăzi mama este acasă deoarece este sîmbătă,  iar sîmbătă nu lucrează la acea companie.

,,Mamă" Strig coborînd din camera mea în sufragerie cu telefonul în mînă și o geantă unde o să-mi pun orarul pe care mi-l va da la liceu..

,,Da?"

,,Eu plec la liceu. Bine?"

,,Desigur draga mea. La revedere" Zice mama cu un glas blînd.

,,Pa" Și închid ușa de la intrare .

Doar gîndul că voi începe a învăța în alt liceu mă cam surprinde. Nu am știut că mama va vrea să plecăm din acel oraș Los Angeles după moartea tatei. Înțeleg că trebuia să luăm un nou început. Dar acolo erau prietenii mei, puțini dar erau de încredere, dar după mutarea aceasta rapidă am întrerupt toată legătura cu ei. Iar aici, în New York ... nu am pe nimeni cunoscuți. Bine că nu mi-am făcut încă dușmani deoarece eu nu prea mă înțeleg a duce o luptă pe care nu aș vrea-o, iar dacă îi am, nu vreau să mă cobor la nivelul lor. Sper că acel băiat anonim pe care l-am cunoscut aseară nu-mi va fi dușman, fiindcă se cunoaște de la o poștă că e cu mult mai puternic ca mine. Iar dacă așa... voi lupta pînă la sfîrșit, nu am de gînd să mă aplec în fața lui, dar sper că mi-a luat geaca de la acel hoț .Rîd  în gîndul meu ajungînd la liceu. Bine că liceul este doar la o îndepărtare de cîteva străzi.