Soarta mereu mă ducea pe un drum foarte neobișnuit , iar la fiecare pas aveam cîte un obstacol pe care nu-l puteam depăși , și care m-a remarcat pe viață .
Încercam să mă ridic , să fac ceva ca să nu mai fiu doborâtă nici o dată ... dar nu-mi ajungea o mînă de ajutor, o mînă de la un tată care mereu să mă încălzească cînd eram mică , care mă mîngâia și-mi spunea cu voce blîndă de bărbat ,,Totul va fi bine".
El era lîngă mine atunci cînd mama era bolnavă , pe amîndoi îi iubeam cel mai mult de pe întregul univers , îl adoram pe tata , era un exemplu pentr-u mine , mereu îmi ținea apărarea față de mama când făceam câte o boroboață , și după aceea ne rîdeam de minune pe seama mamei când se înroșea ca racul și după aceea mă ascundeam pe sub masă ca să nu mă ajungă să nu mă gâdile .
Dar timpul a trecut , totul s-a schimbat la 180 de grade ridicole în viața mea la care nici nu m-am așteptat.
CITEȘTI
Alături de tine
Espiritual,,Refugiu. Îmi este cunoscut acest subiect. Mă doare faptul că uneori și eu mă refugiez pentru a-mi găsi liniștea" ,,Într-o zi, cineva îți va alunga doar cu o îmbrățișare și un sărut tot ceea ce te macină" inima o ia la goană când aude aceste cuvint...
